Sfânta Maria de Mattias (1805-1866)
Maria de Mattias s-a nascut la 4 februarie 1805 la Vallecorsa, în provincia Frosinone (Italia), într-o familie bogata si cultivata - chiar daca femeilor le era interzis sa studieze -, si cu o profunda credinta crestina.
Dialogând cu tatal ei cunoaste nu numai adevarurile de credinta, dar mai ales scene si personaje din Sfânta Scriptura pe care el i-o citea înca pe când era o copila, dezvoltând în ea o mare iubire pentru Isus, Mielul jertfit pentru mântuirea omenirii. La vârsta de 16-17 ani porneste în cautarea sensului propriei vieti: simtea ca avea nevoie de o iubire fara margini. Îi marturiseste tatalui ei întunericul sau interior si faptul ca s-a încredintat Sfintei Fecioare ca sa-i dea lumina, si, dialogând cu el, Dumnezeu o face sa experimenteze în mod mistic frumusetea iubirii divine care s-a manifestat în plinatatea sa în Cristos rastignit.
Aceasta experienta o determina sa mearga pe strazile Italiei pentru a face cunoscuta tuturor Iubirea Tatalui Ceresc - dupa cum spunea ea însasi -, iubirea rastignita, Isus. Era convinsa, de fapt, ca reforma sociala venea din inima persoanei, si ca persoana se transforma când ajunge sa înteleaga cât de pretioasa este în ochii lui Dumnezeu, cât de iubita este: Isus s-a dat cu totul pentru a o rascumpara. Încerca, astfel, sa-i conduca pe toti, mici si mari, la descoperirea a ceea ce îi fusese aratat ei si care o transformase.
La 17 ani, în 1822, a experimentat ca transformarea este posibila pentru toti, atunci când Sf. Gaspare Del Bufalo a mers la Vallecorsa pentru o misiune populara, iar tânara a vazut întreg oraselul transformat. Atunci s-a hotarât sa faca si ea la fel. Sub îndrumarea unui coleg al Sfântului Gaspare, Venerabilul Don Giovanni Merlini, a fondat Congregatia Surorile Adoratoare ale Sângelui lui Cristos la Acuto (Frosinone), la 4 martie 1834, pe când avea 29 de ani.
Fusese chemata aici pentru a le învata pe fete - ea învatase singura sa scrie si sa citeasca. Dar, întrucât purta în suflet visul reformei societatii si a lumii, nu s-a limitat la activitatea scolara, ci a adunat mamele pentru a le catehiza, pentru a le face sa se îndragosteasca de Isus si a le educa pentru o viata crestina, conform starii lor. Astfel, Maria, dintr-o tânara timida, a devenit o predicatoare care fascina copile, adulti, oameni simpli si intelectuali, laici si preoti, deoarece, atunci când vorbea despre Isus si misterele de credinta, era ca si cum ar fi vazut personal acele realitati.
Dorinta ei cea mai mare era ca nici macar o picatura din Sângele Divin sa nu se piarda, ci sa-i atinga pe toti pacatosii pentru a-i purifica si pentru ca, spalati în apa milostivirii, sa afle calea cea dreapta spre pacea si comuniunea dintre oameni. Aceasta ardoare a ei a atras multe tinere si, prin ele, Maria a putut sa deschida circa 70 de comunitati din care 3 în Germania si Anglia, iar restul în orasele mici si parasite din centrul Italiei. Comunitatea din Roma a fost deschisa la cererea Papei Pius al IX-lea.
A murit la Roma la 20 august 1866, si a fost înmormântata în Cimitirul din Verano, din dorinta expresa a Papei Pius al IX-lea, care a ales pentru ea mormântul si a cerut sa se realizeze un basorelief cu viziunea lui Ezechiel: ossa aride, audite verbum Domini (oase uscate, ascultati cuvântul Domnului). Procesul de beatificare a început la 30 de ani de la moartea ei, fiind beatificata de Papa Pius al XII-lea la 1 octombrie 1950.
Preluare dupa www.profamilia.ro & www.catholica.ro & www.vatican.va
