Cinsprezece joi în cinstea Sfintei Rita Cununa de rugăciuni a fost instituită cu scopul de a cinsti durerea spinului pe care Rita l-a avut în frunte timp de cinsprezece ani. Credincioșii se roagă “mijlocitoarei situațiilor disperate” timp de 15 joi la rând. Cununa de rugăciuni începe în prima joi din luna februarie. Deoarece sfânta a murit într-o joi, considerăm această zi ca fiind consacrată ei. Cele cinsprezece joi pot fi ținute și în alte perioade ale anului, de fiecare data când doriți să cereți un har de la Dumnezeu prin mijlocirea sfintei Rita. Cum se face acest drum de rugăciune? 1. Poți să faci această rugăciune timp de cinsprezece joi, sau poți ține novena în cinstea sfintei Rita timp de nouă joi sau nouă zile consecutive (pentru novena și cele nouă zile se va parcurge itinerariul de rugăciune propus aici, cu diferența că se va alege doar nouă puncte la alegere din cele cinsprezece). 2. Înainte de a începe itinerariul de rugăciune la sfânta Rita este necesar să te spovedești și să te împărtășești. 3. În fiecare zi în care te rogi sfintei Rita va trebui să acorzi un timp suficient pentru citirea fragmentului din Biblie, reflecție, examenul de conștiință, rugăciune și îndeplinirea de-a lungul săptămânii (pentru cele cinsprezece joi) sau a zilei (pentru cele nouă zile) a propunerii sugerate. Atunci când nu este posibil a ține propunerea, poți face o faptă de caritate. Joia I: nașterea sfintei Rita Virtute: credință Antonio și Amata, soți cu o profundă viață de credință, deși sunt înaintați în vârstă, obțin de la Dumnezeu darul unei fetițe. Aceasta primește numele de Rita. Ea este rodul credinței părinților și a faptelor bune ale acestora. Domnul îmi vorbește: ”Adevăr vă spun, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați spune muntelui acestuia: Mută-te de aici acolo și el s-ar muta. Și nimic nu ar fi imposibil” (Mt17,20). Reflectez: Trebuie să avem încredere în Dumnezeu, acționând ca și cum totul ar depnde de noi, și încrezându-ne în Dumnezeu ca și cum totul ar depinde de El! Domnul ne ascultă în funcție de gradul nostru de credință. Credința ne ajută să vedem viața din unghiul corect. Ne face să credem în Paradis și ne indică mijloacele pentru a ajunge acolo: rugăciunea, viața trăită bine, corespunderea la starea de viață pe care am îmbrățișat-o, împlinirea cu fidelitate a datoriilor noastre. Credința ne face să gândim din perspectiva veșniciei: ne ajută să găsim mereu mijloace ca să adunăm comori pentru viața veșnică. Credința! Ea umple de bucurie zilele noastre, chiar și atunci când ne confruntăm cu dificultăți, tentații, înșelăciuni. Credința! Ea ne face să înțelegem cât sunt de prețioase cuvintele Evangheliei! Mă examinez: Credința mea este vie? Bucuroasă? Puternică? Activă? Constantă? Îmi propun: Evanghelia îmi hrănește credința. De aceea doresc ca în această săptămână să citesc din Evanghelie: Lc 11,5-13; Lc 12,22-34. Mă rog cu Biblia: Isuse, Cuvântul Tatălui, prin mijlocirea sfintei Rita, ajută-mă să cred că ”la Dumnezeu nimic nu este imposibil”! Joia a II-a: copilăria Ritei Virtute: dorința lui Dumnezeu Pe zi ce trecea, Rita căuta tot mai mult apropierea de Dumnezeu, aceasta dedicând tot mai mult timp rugăciunii și faptelor de pietate. În inima ei se aprinde dorința ca Dumnezeu să locuiască pentru totdeauna în centrul inimii sale. Domnul îmi vorbește: Isus a zis: ”Dacă cineva mă iubește, va ține cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face locuiță la el” (In 14,23). Reflectez: Isus dorește să trăiască în noi! Ființa noastră trebuie aproape să dispară din gândurile noastre pentru a ne însuși gândurile Sale. Trebuie să dispară dorințele noastre, sentimentele noastre, deoarece Isus dorește să pună sentimentele Sale, inima Sa în noi. Trebuie să dispară voința noastră, capriciile noastre, toate acțiunile noastre care sunt prea umane, deoarece Isus dorește să pună voința Sa în noi. În toate aceste trei lucruri constă iubirea de Dumnezeu. Este nevoie de tot: mentalitatea lui Isus, voința lui Isus, iubirea lui Isus. Mă examinez: Inima mea îl dorește pe Isus? Încerc să îi fac plăcere lui Isus prin gândurile, cuvintele și faptele mele? Îmi propun: În această săptămână îi voi repeta lui Isus de-a lungul zilei: ”Isuse, doresc ca tu să locuiești în ființa mea: în mintea, inima și voința mea” . Mă rog cu Biblia: Isuse, Cuvântul Tatălui, prin mijlocirea sfintei Rita, fă ca sufletul meu să te dorească ”așa cum cerbul dorește izvorul de apă”. Joia a III-a: căsătoria Ritei Virtute: ascultarea Deși Rita hotărâse să se călugărească pentru a-L sluji cu toată ființa sa pe Dumnezeu, visurile tinerei sunt distruse. Părinții, fiind înaintați în vârstă, doresc să o vadă pe fiica lor la casa ei și de aceea, hotărăsc ca ea să se mărite cu Paolo. Deși Rita simte că i se sfâșie inima de durere, fiind obișnuită să asculte în toate de părinții pe care îi iubea atât de mult, acceptă voința lor. Domnul îmi vorbește: ”Oricine ascultă aceste cuvinte ale mele și le împlinește va fi asemenea cu bărbatul înțelept care și-a construit casa pe stâncă” (Mt 7, 24). Reflectez: Isus a împlinit în toate voința Tatălui; a ascultat de Maria și de Iosif; a corespuns voinței Tatălui, în toate clipele vieții sale: S-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte, și încă moartea pe cruce” (Fil 2,8). Isus ne-a răscumpărat din sclavia păcatului. Suntem deci ai Săi, îi aparținem: ” nu sunteți ai voștri căci ați fost cumpărați cu un preț mare (1Cor 6,20). Prin urmare, tebuie să ascultăm de Evanghelie și de Biserică. Sfântul Augustin zice că ascultarea este caritatea practică: ”Dacă mă iubiți veți tine poruncile mele” (In 14,15). A trăi în voința lui Dumnezeu înseamnă a pune în practică toate virtuțile: toate se reduc la ascultare; tot așa cum toate păcatele sunt o neascultare a lui Dumnezeu. Cine împlinește voința lui Dumnezeu este răbdător, milos, perseverant în îndeplinirea datoriilor stării de viață, drept, puternic, cumpătat, prudent etc. Ascultarea aduce multă pace. Sufletul știe că-I place lui Dumnezeu; trăiește senin sub privirea mulțumită a Domnului. Cel care ascultă de voința divină știe că cele mai mici și nesemnificative acțiuni sunt transformate într-un merit prețios pentru Cer. Mă examinez: Iubesc voința lui Dumnezeu? Îmi propun: de-a lungul săptămânii, voi asculta de voința lui Dumnezeu, prin îndeplinirea cat mai bună a datoriilor mele zilnice. Mă rog cu Biblia: Isuse, Cuvântul Tatălui, prin mijlocirea sfintei Rita, ajută-mă să spun și eu: ”hrana mea este să fac voința lui Dumnezeu”. Joia a IV-a: viața de familie Virtute: răbdarea Deoarece cei doi soți au caractere diferite, răbdătoarea și pacifica Rita și susceptibilul Paolo trec prin momente mai dificile în căsnicia lor. Dar, Rita cu răbdare și delicatețe, reușește să îndulcească caracterul soțului. Domnul îmi vorbește: ”Vă îndemnăm fraților să aveți răbdare față de toți” (1Tes 5,14). Reflectez: Răbdarea este virtutea care ne conduce să acceptăm cu resemnare suferințele din iubire pentru Dumnezeu. Toți au în viață un număr suficient de suferințe pentru a deveni sfinți. Pentru a rămâne constanți în bine, avem mereu de suferit. Cu multă ușurință ne obosim, ne descurajăm în fața eforturilor și a dificultăților continue. Unii le suportă cu un suflet liniștit, în unire cu Isus Cristos. Alții, în schimb, suferă enervându-se , plângându-se și revoltându-se. Gândul la Paradis a adus mereu multă mângâiere sufletelor generoase: ”Atât de mare este binele pe care îl aștept de la Dumnezeu, încât orice suferință îmi este dragă” spunea Sfântul Francisc. Într-adevăr, nu există proporție între scurta suferință de acum și bucuria veșnică din Paradis; micile probe ale vieții și bucuria îmbătătoare a Cerului. Răbdarea transformă oamenii în sfinți; deoarece dacă în fiecare zi noi ne îmbrățișăm crucea, ducând-o cu Isus, ne vom face sfinți. Trebuie să ne purtăm crucea cu răbdare. Mă examinez: Am răbdare în suferințele mele din iubire pentru Dumnezeu? Îmi propun: În mijlocul necazurilor mele, doresc să îmi duc crucea cu răbdare, asemenea lui Isus. Mă rog cu Biblia: Isuse, Cuvântul Tatălui, prin mijlocirea sfintei Rita, ajută-mă să am ”o mare răbdare în necazuri, în nevoi și în strâmtorări” pentru a mă dovedi un slujitor vrednic de răsplata veșnică a Cerului. Joia a V-a : uciderea soțului și moartea fiilor Virtute: pacea Rita și Paolo trăiesc în armonie alături de cei doi gemeni cu care Dumnezeu i-a binecuvântat. Dar într-o zi fericirea lor este întreruptă de uciderea soțului. Rita, deși suferă enorm, are puterea de a ascunde cămașa pătată de sânge pentru ca fii ei să nu vadă și să se gândească la răzbunare. Ea îi iartă din inimă pe ucigașii soțului și îi cere lui Dumnezeu ca mai degrabă să-I ia fiii decât ca aceștia să-și murdărească mâinile cu sângele răzbunării. Pentru Rita, pacea este o opera de artă care cere sacrificiu, dar care aduce bucurie în multe inimi. Domnul îmi vorbește: Fericiți făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiți fii lui Dumnezeu” (Mt 5,9). Reflectez: Pacea este un bun foarte prețios. Pentru ea se merită ca noi să știm să sacrificăm orice lucru; uneori este necesar să sacrificăm ceva ce în sine este un bine, pentru un bine și mai mare: pacea. Adevărata pace începe de la Dumnezeu, de la pacea interioară. Fără aceasta nu poate exista pacea exterioară. Cu cât mai mult un om îl caută pe Dumnezeu în viața sa și este unit cu El, cu atât mai mare este consolarea și pacea interioară de care se bucură. Mă examinez: Sunt eu un instrument de pace între oameni întotdeauna? Îmi propun: Doresc să fac eu primul pas în construirea păcii cu aproapele meu. Mă rog cu Biblia: Isuse, Cuvântul Tatălui, prin mijlocirea sfintei Rita, ajuta-mă să cred tot mai mult că ”Tu ești pacea mea”, tu care ”prin cruce ai nimicit ura”. Joia a VI-a: Rita intră în mănăstire Virtute: vocația Rita cere de trei ori să intre în mănăstirea surorilor augustiniene și de fiecare data este refuzată. Dar Dumnezeu o dorea pe Rita călugăriță în acea mănăstire. Cei trei sfinți protectori ai Ritei o conduc pe aceasta în mănăstire, în timpul nopții, într-un mod misterios, ușile diind închise. Surorile văzând miracolul, înțeleg că aceasta este voința lui Dumnezeu, și o acceptă pe Rita printre ele. Domnul îmi vorbește: ”Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har de la Dumnezeu. Vei primi în sânul tău și vei naște un fiu, căreia îi vei pune numele Isus” (Lc1,30). Reflectez: Omul trebuie să-și urmeze vocația sa: deoarece doar pe această cale își va satisfice toate dorințele, își va putea găsi fericirea, va putea cu certitudine să ajungă la scopul său. Pe această cale, Dumnezeu a semănat harurile necesare omului. Orice altă cale nu este conformă înclinațiilor sale. Cum ar putea omul să fie fericit dacă nu-și urmează înclinațiile, dorințele rațiunii sale? La orice sacrificiu, la orice durere va exclama: Oh! Dacă nu aș fi ales această cale! Deci îți cunoști calea? Urmeaz-o, iubește-o! este o cale disprețuită, plină de sacrificii? Cu atât mai bine. Te vei arăta în fața lumii că nu ești o persoană lașă astfel încât să te rușinezi de adevăr, să cedezi în fața pericolelor, obstacolelor. Vei face sacrificii, dar amintește-ți: sacrificiile făcute din iubire întăresc sufletul, îl fac să crească în iubire, fac din viață o anticameră a vieții veșnice. Dumnezeu va semăna harurile sale pe acea cale pe care El ti-o indică. Mă examinez: cum îmi trăiesc vocația? O simt ca pe un dar sau ca pe o povară? Îmi propun: Doresc ca în aceste zile să mă încredințez Mariei, care și-a trăit cu iubire nespusă vacația de soție și mama, pentru a mă ajuta să cresc în trăirea vocației mele. Pentru aceasta mă voi ruga în fiecare zi câte un mister de Rozariu. Mă rog cu Biblia: Isuse, Cuvântul Tatălui, prin mijlocirea sfintei Rita, ajută-mă să cred ca Dumnezeu ”care a început în mine această lucrare bună”, a vocației mele ”o va duce la îndeplinire” . Joia a VII-a: Rita, exemplu de trăire a vieții consacrate Virtute: progresul spiritual Rita devine pentru celelalte călugărițe un exemplu viu al urmării fidele a Mirelui divin; umilă și docilă cu toate surorile, supusă voinței superioarei, Rita crește tot mai mult în trăirea virtuților. Domnul îmi vorbește: ”Isus creștea în înțelepciune, statură și har, înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor” (Lc 2,52). Reflectez: Ai grijă de tine, adică angajează-te să îți corectezi defectele, să cucerești virtuțile, să intri într-o rugăciune tot mai profundă, să dobândești o uniune constantă cu Dumnezeu, de a fi mai unit cu Cristos Euharisticul. Să progresezi câte un pic în fiecare zi astfel încât, terminată săptămâna să poți zice: am făcut 7 pași mici, iar la sfârșitul lunii să poți zice: 30 de pași mici, iar la sfârșitul anului: 365 de pași mici. Chiar dacă pașii sunt mici, fiind în număr de 365, își dai seama că ai progresat, că-I placi mai mult lui Dumnezeu, că ai mai mult spirit de sacrificiu, că ai o credință mai profundă, un spirit supranatural mai intens, mai elevat, o iubire mai mare de Dumnezeu și de aproapele. Mă examinez: Sunt perseverant în propunerile bune pe care le iau? Îmi propun: Doresc să progresez câte un pic în fiecare zi (aleg virtutea de care am mai multă nevoie). Mă rog cu Biblia: Isuse, Cuvântul Tatălui, prin mijlocirea sfintei Rita, ajută-mă ca și eu să ”cresc în înțelepciune și har, înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor” pentru a putea fi tot mai asemănător cu Tine. Joia a VIII-a: spinul Ritei Virtute: suferința Rita obișnuiește să petreacă ore întregi în fața Crucifixului, meditând la patima lui Cristos care și-a dat viața pentru mântuirea omenirii. Ea simte crescându-i în inimă dorința de a participa la suferințele îndurate de Isus în ultimele momente ale vieții. Într-o zi, în timp ce se afla în rugăciune, un spin se desprinde din coroana Răstignitului și i se înfinge în frunte, producîndu-i o rană dureroasă pe care o va avea până la sfârșitul vieții. Astfel timp de 15 ani, Rita, trăiește apostolatul suferinței pentru pacea și mântuirea fraților ei. Domnul îmi vorbește: ”Acum mă bucur în suferințele mele pentru voi și împlinesc ceea ce lipsește suferințelor lui Cristos, în trupul meu pentru trupul Său, care este Biserica” (Col 1,24). Reflectez: Să-i cerem Învățătorului Divin ca răbdarea sa inalterabilă să devină răbdarea noastră, ca coroana Sa de spini să ne obțină umilința inimii, ca biciuirea Sa să fie pentru noi mortificare, ca agonia Sa să fie modelul agoniei noastre, ca rănile picioarelor Sale să conducă toți pașii noștri, ca nebunia crucii Sale să ne dea adevărata înțelepciune, ca Învierea Sa să o facă pe a noastră glorioasă. Să dorim mereu să se implinească în noi voința Sa în toate. Fie ca meritele lui Isus să devină și ale noastre, virtuțile sale să devină calea noastră, putere, milostivire, premiu veșnic! Mă examinez: Îi sunt recunoscător lui Isus pentru că, sunt suferințele sale, m-a răscumpărat? Îmi propun: Doresc să-mi unesc suferințele mele din aceste zile cu suferințele lui Isus și să i le ofer lui Dumnezeu, după o intenție personală (se spune intenția). Mă rog cu Biblia: Isuse, Cuvântul Tatălui, prin mijlocirea sfintei Rita, te rog, ”nu-ți întoarce fața de la mine în ziua suferinței mele, ci grabește-te să mă asculți”. Joia a IX-a: viața ascunsă a sfintei Rita Virtute: conformarea la Cristos Datorită rănii ce emană un miros urât, Rita are posibilitatea de a rămâne singură în chilia sa zile întregi, în tăcere și reculegere. Singura ei dorință este ca ființa sa să devină tot mai asemănătoare cu frumusețea Mirelui ei iubit. Domnul îmi vorbește:”Căci pe cei pe care i-a cunoscut de mai înainte, de mai înainte i-a și hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său” (Rom 8,29). Reflectez: Spală-ți trupul de orice pată pe care ar fi putut să o lase ziua de ieri: spală-ți bine fruntea pentru că gândurile să fie curate; spală-ți bine ochii pentru ca privirea să-ți fie sfântă și orientată să-l contemple pe Isus; spală-ți bine urechile pentru ca acestea să se deschidă la Cuvântul lui Dumnezeu; spală-ți bine gura și dinții pentru ca să fie mortificate; să fie sfințit gustul, să fie sfințită limba în toate cuvintele sale; de fiecare dată când îți deschizi gura să o faci doar pentru Domnul. Spală-ți bine mâinile pentru că acestea să împlinească doar operele Domnului. Mă examinez: Mă străduiesc să fac bine examenul de conștiință? Mă spovedesc bine? Îmi propun: Doresc ca atunci când voi simți nevoia, să mă spovedesc cu umilință și sinceritate, având convingerea că Tatăl ceresc mă așteaptă plin de milostivire. Mă rog cu Biblia: Isuse, Cuvântul Tatălui, prin mijlocirea sfintei Rita, te rog: ”spală-mă cu desăvârșire de nelegiuirea mea și curăță-mă de păcatul meu”. Joia a X-a: Rita este aprinsă de iubirea divină Virtute: iubirea lui Dumnezeu Iubirea lui Dumnezeu atinge nivele foarte înalte. Rita nu mai face nici o mișcare, nu mai spune nici un cuvânt, nu mai are nici un sentiment care să nu-și aibă rădăcina în însăși iubirea pentru Mirele ei. Meditând cuvântul lui Dumnezeu și primind cu evlavie Euharestia, Rita simte cum iubirea de Dumnezeu îi pătrunde întreaga ființă. Domnul îmi vorbește: Isus i-a spus lui Simon Petru: ”Simon, fiul lui Ioan, mă iubești mai mult decât aceștia?” El i-a zis: ”Da, Doamne, tu știi că te iubesc” (In 21,15). Reflectez: Cea mai mare poruncă este: ”Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta” (Mc 12,30). Un mare sfânt comentează aceste rânduri astfel: ”Iubirea de Dumnezeu este cea care trebuie să predomine asupra tuturor iubirilor noastre și să domnească asupra tuturor pasiunilor noastre. Dumnezeu dorește: ca dintre toate iubirile noastre, iubirea pentru El să fie cea mai afectuoasă, adică să domnească asupra întregii noastre inimi; iubirea pentru El sa fie cea mai mare, cea mai nobilă adică să se manifeste în toate acțiunile noastre, să umple întreaga noastră minte;” În concluzie să spunem și noi ca acest sfânt: ”Sunt al tău, Doamne, și să nu fiu decât al tău; al tău este sufletul meu și nu trebuie să trăiască decât pentru Tine; a ta este voința și nu trebuie să iubească altceva decât pe tine; a ta este inima și nu trebuie să tindă decât la tine. Dumnezeul meu , eu trebuie să te iubesc mai mult decât însăși ființa mea, deoarece eu exist doar în tine”. Am înțeles, Dumnezeul meu, dorești să te iubesc fără limite și fără rezerve. Mă examinez: Îl iubesc pe Dumnezeu mai presus de orice? Îmi propun: Doresc ca în aceste zile să fac de mai multe ori împărtășania spirituală ca expresie a iubirii mele față de Dumnezeu. Voi spune: ”Doamne, te iubesc din toată inima și doresc să vii în sufletul meu. Vreau să rămâi în mine și eu în tine. Ajută-mă să împlinesc întotdeauna voința Ta”. Mă rog cu Biblia: Isus, Cuvântul Tatrălui, prin mijlocirea sfintei Rita, dă-mi harul de a te iubi pe tine ”cu o iubire nepieritoare”. Joia a XI-a : Rita și aproapele Virtute: iubirea de aproapele În întreaga ei viață, Rita a trăit această virtute, fiind formată cu multă dibăcie la școala părinților săi. Iubirea de aproapele a făcut-o să ierte cu generozitate pe cei care i-au ucis soțul; tot din iubire a făcut tot ce i-a stat în putință să înăbușe dorința de răzbunare din sufletele fiilor ei. De asemenea, Rita a trăit această iubire prin participarea la suferințele lui Isus, aceasta oferindu-le în întregime pentru binele fizic, moral și sufletesc al oamenilor. Domnul îmi vorbește: ”Iubirea toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură. Iubirea nu incetează niciodată” (1Cor13,7-8). Reflectez: De ce să-l iubim pe aproapele? Deoarece este imaginea lui Dumnezeu. Trebuie să trecem prin fața fratelui nostru cu același respect cu care trecem în fața Sfintei Treimi. Aproapele îl reprezintă pe Isus Cristos, și din tot ceea ce facem fratelui nostru, Isus consideră că îi este făcut Lui. De aceea, în viață să ne conducă un singur lucru: iubirea. Aceasta trebuie să se manifeste în patru aspecte: 1. Să gândim bine de toți: să nu ofensăm iubirea cu gânduri rele. 2. Să dorim cu adevărat binele tuturor: binele temporal și binele veșnic. 3. Să vorbim bine de toți, chiar și scuzând dacă este nevoie, mai ales dacă persoana nu este de față. 4. Să facem binele tuturor, când este posibil. Dacă nu putem prin fapte, cu toții putem să facem binele prin rugăciuni reciproce, prin exemplul bun. Să iubim. Să iubim tot mai mult. Să iubim după exemplul lui Isus Cristos. Să privim la acest Isus răstignit care ”s-a dat pe El însuși pentru noi” (Gal2,20). Mă examinez: am înțeles bine care sunt motivele pentru care trebuie să-i iubesc pe toți, mai ales atunci când mi-e greu? Îmi propun: Voi încerca să nu-mi vorbesc de rău aproapele. Mă rog cu Biblia: Isuse, Cuvântul Tatălui, prin mijlocirea sfintei Rita, ajută-mă să nu-mi caut ”propriile interese ci ale altuia”, tot așa cum tu ”deși erai bogat, te-ai făcut sărac pentru ca prin sărăcia ta să ne îmbogățești pe noi”. Joia a XII-a:Rita se mortifică Virtute: mortificarea Sfânta Rita și-a trăit viața într-o continuă mortificare. Toate simțurile sale, mintea, voința, întregul trup sunt unite cu crucea lui Isus. Renunțând la bucuriile trecătoare ale acestei lumi, Rita se bucură să devină tot mai asemănătoare cu Isus Răstignit. Domnul îmi vorbește: ”Nu știți voi că cei care aleargă pe stadion, toți aleargă, însă numai unul primește premiul? Alergați în asa fel ca să-l câștigați. Orice atlet renunță la toate. Ei o fac pentru a primi o coroană pieritoare. Însă noi, alergăm pentru una nepieritoare” (1Cor 9,24-25). Reflectez: Viața creștină este o viață ce ne ridică către Cer. Dar pentru a ne ridica către Cer trebuie să ne detașăm de pământ, de ceea ce ne desparte de Dumnezeu. Este necesar să negăm ceva limbii, ochiului, auzului, fanteziei, inimii, minții, inteligenței: mortificarea gândurilor. Este necesar ca noi, câteodată, să știm să spunem limbii noastre: nu vorbi acum; sau poți vorbi dar nu spune anumite lucruri. Iata: ”dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine”. Al doilea pas constă în a împlini bine, voința lui Dumnezeu. Dimineața trebuie să ne spunem: astăzi trebuie să mă abțin de la anumite lucruri pentru a face altele. Nu doar să nu vorbim, dar să muncim; nu doar să nu ascultăm criticile despre alții, dar să vorbim de bine. Pentru a fi adevărați creștini și pentru a merge pe strada ce duce spre Cer, trebuie să respectăm această lege: să lăsăm ceea ce ne place, ceea ce place naturii noastre umane, și să facem ceea ce poate să ne displacă: să renunțăm la noi înșine și să ne luăm crucea. Trebuie să ne folosim de mortificările pe care le facem pentru a ne ruga bine, pentru a face bine examenul de conștiință, pentru a ne ridica spre Cer. Mortificarea însăși ne ridică spre cer.trebuie să aspirăm mereu la aceste cuvinte: ”Sus inimile!” să ținem fruntea în sus, să privim spre Cer care se cucerește prin legea mortificării. Mă examinez: Cele mai mari bătălii au loc la nivelul minții. Încerc să înlocuiesc gândurile rele cu gânduri bune? Să înlocuiesc lecturile/emisiunile rele sau lipsite de valori cu cele ce mă ajută să cresc la nivel uman, moral și spiritual? Îmi propun: Doresc să am doar gânduri bune în această săptămână, știind că inteligența este primul talent de care trebuie să dau cont lui Dumnezeu. Mă rog cu Biblia: Isuse, Cuvântul Tatălui, prin mijlocirea sfintei Rita, ajută-mă ”să înving răul prin bine”. Joia a XIII-a: Rita si Euharestia Virtute: viața euharistică Rita este tot mai mult absorbită de Isus care o atrage spre El cu o legătură de iubire infinită. Călugărița simte că doar pâinea euharistică, hrana ei zilnică, este pentru ea tărie și consolare. Isus o hrănește cu propriul trup și sânge pentru a o transforma tot mai mult în El. Domnul îmi vorbește: ”Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din Cer și dă viață lumii. Eu sunt pâinea vieții. Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame și celui care crede în mine nu-i va mai fi sete niciodată” (In 6,34-35). Reflectez: Isus a instituit Euharestia sub forma pâinii pentru a ne aminti că așa cum în fiecare zi avem nevoie să ne hrănim trupul cu pâinea materială, zilnic, pe cât ne este posibil, trebuie să ne hrănim sufletul cu pâinea spirituală; în împărtășanie, Isus se unește cu noi pentru a ne transforma în El. Această uniune este atât fizică cât și morală. Fizică deoarece după Împărtășanie există între noi o uniune asemănătoare aceleia dintre hrană și cel ce o asimilează; cu această diferență; nu suntem noi cei care îl transformă pe Isus în substanța noastră, ci Isus ne transformă pe noi în El. De această uniune fizică depinde și uniunea morală, ce este foarte intimă și transformatoare. Isus se unește cu noi pentru a ne transforma și a forma între El și noi ”o singură inimă și un singur suflet”. Astfel, Euharestia devine pentru noi bucuria vietii, Paradisul pe pământ, este aliment divin, putere pentru a progresa în bine, este viața ce se începe pe pământ și va ajunge la plenitudine în Cer. Mă examinez: Mă las transformat de Isus euharistic? Cresc în credință, speranță, iubire? Îmi propun: Doresc să mă împărtășesc des, cu evlavie. Mă rog cu Biblia: Isuse, Cuvântul Tatălui, prin mijlocirea sfintei Rita, ajută-mă să te iubesc și să cred tot mai mult în Tine care ești ”Pâinea cea vie care s-a coborât din Cer”, dată ”pentru viața lumii”. Joia a XIV-a: Rita și Biblia Virtute: Cunoașterea și trăirea Cuvântului lui Dumnezeu Pentru Rita Cuvântul lui Dumnezeu devine oază de întâlnire cu Isus Învățătorul. Rita stă deseori timp îndelungat la picioarele Învățătorului divin. Ea este dornică să-și hrănească mintea și inima cu unicul Cuvânt ce-i indică calea spre o conformare tot mai deplină la Cristos. Adevărurile divine îi penetrează ființa făcând ca Cristos să trăiască tot mai mult în mintea, inima și voința sa. Domnul îmi vorbește: ”Cuvântul lui Cristos să locuiască în voi din plin” (Col 3,16). Reflectez: Biblia este scrisoarea lui Dumnezeu către oameni pentru a-i invita și a-i învăța calea spre Cer. Dumnezeu trimite această scrisoare a Sa tuturor. Și ce inimă ar avea acela care primind o scrisoare de la tatăl său, aflat departe, nu ar avea grijă să o deschidă imediat și să o citească! Prin urmare, trebuie să citim Biblia cu o imensă afecțiune și devoțiune, așa cum un fiu, departe de casa natală, citește scrisoarea tatălui său. Biblia trebuie să intre în toate familiile noastre. Ea le va sfinți, le va modela după exemplul Sfintei Familii! Biblia trebuie să stea în locurile cele mai de cinste din casa noastră; dar mai ales, trebuie să stea la loc de cinste în inima noastră; trebuie să ne penetreze mintea, voința și inima. Înainte de a citi Biblia, să ne facem semnul Crucii, pe gură pentru ca buzele noastre să mărturisească Cuvântul divin și să-l vestească; pe frunte, pentru ca mintea noastră să se plece cu docilitate la învățăturile lui Dumnezeu, și pe piept pentru ca voința noastră să fie întărită de exemplele lui Isus Învățătorul și inima moastră să fie aprinsă. Să cinstim Biblia! Să citim Biblia! Să trăim Biblia! Mă examinez: Mă angajez să cunosc această scrisoare a Tatălui ceresc ce îmi indică calea spre Cer? Îmi propun: În aceste zile doresc să citesc și să meditez câteva parabole din Evanghelie (Mt 13,1-53). Mă rog cu Biblia: Isuse, Cuvântul Tatălui, prin mijlocirea sfintei Rita, ajută-mă să mă ”port vrednic de Evanghelia ta” și să ”slujesc Evanghelia” după exemplul acestei mari sfinte. Joia a XV-a: moartea Ritei Virtute: dorința Cerului Pe data de 22 mai 1447, după o boală grea, Rita trece la cele veșnice. Ea își deschide aripile pentru a-și lua zborul spre mult râvnita Patrie cerească pe care atât de mult și-a dorit-o pe pământ. În acel moment, toți locuitorii din Cascia au putut să audă clopotele sunând singure. Acestea au răspândit cu clinchetul lor bucuria pe care sfânta o va revărsa din Paradis asupra atâtor suflete care vor alerga cu încredere la mijlocirea ei. Domnul îmi vorbește: ”Știm că dacă locuința pământească, cortul nostru, se desface, avem o locuință de la Dumnezeu, o locuință nefăcută de mână, veșnică, în Ceruri” (2 Cor 5,1). Reflectez: Se va bucura de fericirea veșnică cine îl va căuta din toată inima pe Dumnezeu pe pământ. Mai ales cei care iubesc rugăciunea, meditând Cuvântul lui Dumnezeu și adorând Preasfântul Sacrament; cei care iubesc să vorbească cu Dumnezeu în mod familiar și mai ales, cei care îl primesc cu o adevărată evlavie pe Isus în sfânta Împărtășanie, cei care caută comuniunea intimă și divină cu Domnul în reculegere și în celula propriei inimi. De asemenea, se va bucura de prezența lui Dumnezeu pentru veșnicie cel care caută Voința Divină pe pământ, împlinind poruncile. Să repetăm des: facă-se voia ta, precum în Cer, așa și pe pământ. Mă examinez: alegerile și dorințele mele sunt făcute în funcție de scopul pentru care am fost creat: Paradisul? Îmi propun: în această săptămână voi citi din Evanghelie: Mt 18,23-35; Mt 20,1-16; Mt 25,1-13. Mă rog cu Biblia: Isuse. Cuvântul Tatălui, prin mijlocirea sfintei Rita, ajută-mă ”să cuget la cele de sus și nu la cele de pe pământ”, ”să caut cele de sus unde tu șezi la dreapta lui Dumnezeu” pentru ca, într-o zi, să fiu și eu acolo unde ești tu.