NOVENĂ ÎN CINSTEA APOSTOLILOR

De la 20 la 28 octombrie  sau in oricare moment al anului.

Traducere si adaptare facute pentru www.novena.ro de Pr. Iosif Agiurgioaei.

Introducere la novenă:

Sărbătoarea sfinților apostoli Simon și Iuda Tadeu (28 octombrie), pe de o parte, sărbătoarea sfântului Luca (18 octombrie), a sfântului Ioan XXIII (11 octombrie), a sfântului Ioan-Paul II (22 octombrie), și a fericitului Paul VI (19 octombrie), pe de altă parte, ne dă ocazia de a-i redescoperi pe cei chemați ai lui Isus, pe cei care au condus Biserica.
În această novenă, noi ne vom apropia de apostoli și de ceea ce ei ne învață pentru viața noastră spirituală de astăzi. Meditațiile provin de la Benedict XVI și de la sfântul Paul care nu se socotea vrednic să fi numit apostol.
Numele celor doisprezece apostoli sunt următoarele: primul, Simon numit Petru, și Andrei fratele său; apoi Iacob, fiul lui Zebedeu, și Ion fratele său, Filip și Bartolomeu; Toma și Matei vameșul; Iacob, fiul lui Alfeu, și Tadeu; Simon Zelotul și Iuda Iscarioteanul, acela care l-a trădat. Pe aceștia doisprezece, Isus i-a trimis în misiune cu următoarele prescrieri: ”Să nu mergeți pe calea păgânilor și să nu intrați în cetatea samaritenilor. Mergeți mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel. Mergând, predicați: ‚S-a apropiat împărăția cerurilor’. Vindecați-i pe cei bolnavi, înviați-i pe cei morți, curățați-i pe cei leproși, alungați-i pe diavoli” (Mt 10,2-42).

Rugăciuni zilnice:
Simbolul apostolilor:
Cred în Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, Creatorul cerului și al pământului; și în Isus Cristos, Fiul său unic, Domnul nostru, care s-a zămislit de la Duhul Sfânt, s-a născut din Maria Fecioară, a pătimit sub Ponțiu Pilat, s-a răstignit, a murit și s-a îngropat; s-a coborât în iad; a treia zi a înviat din morți; s-a suit la ceruri, șade de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatăl atotputernic; de unde are să vie să judece pe vii și pe morți.
Cred în Duhul Sfânt, sfânta Biserică catolică, împărtășirea sfinților, iertarea păcatelor, învierea morților și viața veșnică. Amin.
Rugăciune prin care Isus i-a învățat pe apostoli: (Mt 6,9-13)
Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se numele tău. Vie împărăția ta. Facă-se voia ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de Cel Rău. Amin.

Bucură-te Marie

Oh, dacă ochii mei ar putea urma mereu acest astru glorios; dacă aș putea vedea toate reflexele radioase ale tandreței tale. Atunci sufletul meu, plin de zel, ar ști să te iubeaască mai cu înflăcărare,    și, cunoscând mai bine Modelul său, ar ajunge la cea mai mare creștere a sa.

Prima zi a novenei

Petru și Andrei

Umblând de-a lungul Mării Galileii, a văzut doi frați: pe Simon, numit Petru, și pe Andrei, fratele lui,aruncând năvodul în mare, căci erau pescari, și le-a spus: ”Veniți după mine și vă voi face pescari de oameni!” Iar ei, părăsind îndată năvoadele, l-au urmat (Mt 4,18-19).
Petru și Andrei vor învăța ceea ce înseamnă cu adevărat a-l urma pe Isus. Este a doua sa chemare, “Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea și să mă urmeze Căci cine vrea să-și salveze viața o va pierde; cine, însă, își va pierde viața pentru mine și pentru evanghelie o va salva” (Mc 8,34-35).

Părăsirea primei iubiri

Apostolul Paul, inspirat în mod divin a adresat o scrisoare creștinilor din Efes, iar mai târziu apostolul Ioan i-a comunicat acestei adunări ceea ce îi spunea pentru ea “marele glas” pe care el l-a auzit la Patmos, în ziua de duminică.
Ce caracteriza atunci această această adunare? “Sunt supărat pe tine, pentru că ai părăsit prima ta iubire”. Cu mult timp înainte, Dumnezeu știa ce lucrare avea să săvârșească dușmanul în inimi. El îl determinase pe apostolul Paul să adreseze acestor credincioși îndemnul care se cuvenea și îl făcuse să exprime această cerere: ”…ca să vă dea puterea, după bogăția gloriei sale, de a fi întăriți prin Duhul lui în omul lăuntric, așa încât Cristos să locuiască în inimile voastre prin credință. Înrădăcinați și întemeiați în iubire, să puteți înțelege împreună cu toți sfinții care este lărgimea și lungimea, înălțimea și profunzimea și să cunoașteți iubirea fără margini a lui Cristos ca să fiți plini în toate de plinătatea lui Dumnezeu” (Ef 3,16-19).
Domnul este acela care îmi spune, care îți spune: Urmează-mă! Și noi trebuie să avem curajul și umilința de a-l urma pe Isus, căci El este Calea, Adevărul și Viața.
Apostolii Petru și Andrei să ne învețe așadar să-l urmăm pe Isus cu promptitudine, să vorbim cu entuziasm despre El celor cu care ne întâlnim și mai ales să avem față de El o relație cu adevărat familiară, fiind foarte conștienți că doar în El noi putem găsi sensul ultim al vieții noastre și al morții noastre.
Și mai ales să cerem harul de a persevera în credință fără a părăsi niciodată prima noastră iubire.

Rugăciuni zilnice

A doua zi a novenei

Iacob și Ioan
După șase zile, Isus i-a luat cu el pe Petru, Iacob și Ioan, fratele său și s-a retras cu ei pe un munte înalt. Și s-a schimbat la față înaintea lor: fața sa strălucea ca soarele, iar hainele lui au devenit albe ca lumina. Și iată că le-a apărut Moise și Ilie, care stăteau de vorbă cu el (Mt 17,1-3).
Urmându-l pe Isus asemenea lui Iacob, noi știm, chiar în dificultăți, că mergem pe calea cea bună.
Domnul să ne ajute să urmăm școala sfinților apostolic pentru a învăța marea lecție a iubirii, astfel încât să ne simțim iubiți de Cristos “până la capăt” (In 13,1) și să ne dăm viața pentru el
Căința:

Citind Apocalipsul 2,4-5: ”Însă am ceva împotriva ta: ai părăsit iubirea ta cea de la început. Adu-ți aminte deci de unde ai căzut și fă faptele tale dintâi; dacă nu te vei converti, voi veni la tine și voi schimba candelabrul tău de la locul lui”.
Noi vedem cum Dumnezeu îi conduce pe slujitorii săi credincioși pentru ca ei să ceară în rugăciunea lor exact ceea ce se recere pentru ca credincioșii să fie feriți de cursele pe care dușmanul le întindea în fața lor.
Din partea lui Dumnezeu, nimic nu poate lipsi niciodată!
Noi gemem din cauza atâtor mizerii și lipsuri, din cauza atâtor lucruri care dovedesc părăsirea primei iubiri”.
Pentru aceasta să mergem să ne adăpăm cu milostivirea pe care Dumnezeu o face să se reverse în inimile noastre în momentul în care primim dezlegarea vinovățiilor noastre. Întreaga noastră ființă să fie pătrunsă de Duhul Sfânt pentru ca să devenim martori ai focului, ai credinței, ai iubirii.
Rugăciuni zilnice

A treia zi a novenei

Filip și Bartolomeu-Natanael
“A doua zi, voia să plece în Galileea și l-a întâlnit pe Filip. Isus i-a zis: ’Urmează-mă!’ Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei și a lui Petru. Filip l-a întâlnit pe Natanael și i-a zis: ’L-am găsit pe cel despre care au scris Moise, în Lege, și profeții, pe Isus, fiul lui Iosif din Nazaret’” (In 1,43-45).
Scopul spre care trebuie să tindă viața noastră: A-l întâlni pe Isus așa cum l-a întâlnit Filip, căutând să-l vadă în el pe însuși Dumnezeu, Tatăl ceresc.
Figura sfântului Bartolomeu rămâne în fața noastră pentru a ne spune că se poate la fel de bine trăi adeziunea la Isus și da mărturie despre ea fără a săvârși fapte senzaționale. Isus este și rămâne extraordinar, El căruia fiecare dintre noi este chemat să-i consacre propria sa viață și propria sa moarte.

A merge mereu spre întâlnirea cu Dumnezeu:

A fost, în istoria apostolilor și a Israelului, un moment care corespundea prospețimii primei iubiri.
Cu opt secole mai înainte, cel Veșnic îi declară poporului său, prin gura profetului: “Îmi amintesc de tine, de harul tinereții tale, de iubirea logodnei tale…”, și spune despre el: “Poporul meu a făcut două rele: m-au părăsit pe mine, izvorul de apă vie, ca să-și sape cisterne, cisterne crăpate, care nu pot să țină apă” (Ier 2,2-13). Este aceeași istorie, fie că este vorba de poporul pământesc fie de Biserica responsabilă.
Este de asemenea ilustrarea atîtor decline individuale!!
Filip și Bartolomeu ne învață să ne lăsăm cuceriți de Isus, să fim cu el, și să-i invităm de asemenea pe alții să împărtășească această companie indispensabilă. Și, văzându-l, găsindu-l, pe Dumnezeu, să găsim viața adevărată.

Rugăciuni zilnice

A patra zi a novenei

Toma

“Atunci Toma, cel numit Geamănul, a spus celorlalți discipoli: ’Să mergem și noi ca să murim cu el’” (In 11,16).
Omul interior să fie întărit.
Dacă noi voim să regăsim mai multă viață, mai multă prospețime, mai multă fidelitate în mărturia noastră, să nu uităm că secretul este conținut în rugăciunea pe care apostolul Paul i-o adresa lui Dumnezeu pentru efeseni. “Omul nostru interior” are nevoie de a fi întărit și, pentru aceasta, trebuie să-l hrănim cu Cristos.
Nici o altă hrană nu ne poate întări ”în ceea ce privește omul interior”! De ce suntem noi așa de slabi? Fără nici o îndoială, pentru că noi suntem prost hrăniți. Este un adecăr incontestabil în domeniul fizic, este de asemenea un adevăr în domeniul spiritual.
Duhul Sfânt, a cărui activitate are ca scop să ne reîmprospăteze și să ne ”facă mai puternici” , vea să ne ducă la ”izvorul apelor vii” și să ne hrănească numai cu Cristos (Ioan 7,37-39; 16,13-15). Să nu-l întristăm pe Duhul Sfânt, ”pentru ca Cristos să locuiască prinn credință în inimile noastre” și să fie singurul obiect al afcțiunilor noastre. Hrăn iți cu el și cu iubirea sa, ”înrădăcinați și întemeiați în iubire”, noi vom regăsi prima iubire părăsită, căci numai din iubirea sa va trăi iubirea noastră!
Să dorim ca exemplul lui Tomas să întărească tot mai mult credința noastră în Isus Cristos, Domnul nostrum și Dumnezeul nostrum. Să mergem și noi să-l primim pe Isus în fiecare euharistie pentru a muri cu el și a învia cu el.

Rugăciuni zilnice

A cincea zi a novenei

Matei

”Plecând de acolo, Isus a văzut un om numit Matei, stând la postul de vamă, și i-a spus: ‘Urmează-mă!’ Ridicându-se, el l-a urmat” (Mt 9,9).
Cristos să aibă primul loc.
Scriind comunității din Colose, Paul se gândea de asemenea la cea din Laodiceea și el se lupta prin rugăciune pentru cei din Laodiceea ca și pentru coloseni. “Căci vreau ca voi să știți ce luptă duc pentru voi, pentru cei din Laodiceea și pentru toți aceia care nu au văzut fața mea în trup, pentru ca inimile lor să fie consolate și, unite în iubire…” (Col 2,1-2).
Atitudinea vameșului Matei să ne învețe să părăsim toate pentru a-l urma pe Cristos. Să fim la rândul nostru apostoli care să continue să anunțe milostivirea mântuitoare a lui Dumnezeu.
Să ne ridicăm și să-l urmăm pe Isus cu hotărâre. Dar mai ales să fim mereu uniți în iubire,
Iubire pe care noi o găsim în fiecare tabernacol și în fiecare sacrament.

Rugăciuni zilnice

A șasea zi a novenei
Iacob cel mic și Iuda Tadeu

“Nu este oare acesta fiul lemnarului? Nu se numește mama lui Maria, iar frații lui: Iacob, Iosif, Simon și Iua? Și surorile lui oare nu sunt toate la noi?” (Mt 13,55-56).
În scrisoarea sa, Iacon ne îndeamnă să ne încredințăm în mâinile lui Dumnezeu în tot ceea ce facem noi, pronunțând înttotdeauna cuvintele: “Dacă Domnul va vrea” (Iac 4,15). El ne învață astfel să nu îndrăznim a ne planifica viața noastră în mod autonom și interesat, dar să lăsăm loc voinței de nepătruns a lui Dumnezeu, care cunoaște ceea ce este cu adevărat bun pentru noi.
În scrisoarea sa Iuda Tadeu ne arată că el trăiește în plinătate propria sa credință, la care aparțin mari realități precum integritatea morlă și bucuria, încrederea și, în sfîrșit, lauda; totul nefiind motivat decât prin bunătatea singurului nostru Dumnezeu și prin milostivirea Domnului nostru Isus Cristos.
A consacra totul Domnului:
Paul descoperă multe pretenții în biserici și le dezvăluie. Voi gândiți: ”sunt bogat și m-am îmbogățit și nu am nevoie de nimic”, în timp ce starea reală era cu totul diferită: ”tu ești nefericit și mizerabil, și sărac, și orb și gol…”.
În Laodiceea, Isus Cristos nu ocupă primul loc (Col 1,18). El nu-l ocupă nici măcar pe ultimul, el este la poartă!
”Iată, eu stau la ușă și bat…”.
Sfântul Iacob și sfântul Iuda Tadeu rămân încă și astăzi maieștri ai vieții pentru fiecare dintre noi.
Să ne învețe să dobândim singura bogăție adevărată conținută în bunătatea divină și să ne încredem în milostivirea nemărginită a lui Isus.

Rugăciuni zilnice

A șaptea zi a novenei

Simon

Reîntorși în oraș, ei au urcat în încăperea de sus unde obișnuiau să se adune. Erau: Petru, Ioan, Iacob, Andrei, Filip și Toma, Bartolomeu și Matei, Iacob fiul lui Alfeu și Simon zelotul, precum și Iuda fiul lui Iacob. Toți aceștia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Isus, și cu frații lui (Fap 1,13-14).
Simon Cananeul trebuie să ne ajute să redescoperim mereu din nou și să trăim neîncetat frumusețea credinței creștine, știind să dăm despre ea o mărturie în același timp puternică și senină.

A stărui cu fermitate în rugăciune.
Ca și despre Efes, Dumnezeu știa, dinainte, ceea ce se întâmpla la Lodiceea și, prin slujirea apostolului Paul, el îi adresa acestei comunități îndemnul cel mai potrivit pentru nevoile sale: stăruiți pe urmele conducătorului!
Persoana lui Cristos este aceea pe care apostolul o prezintă în scrisoarea sa către Coloseni care trebuia să fie citită de asemenea laodicenilor. El face să strălucească gloriile sale: imagine a lui Dumnezeu cel nevăzut, întâi născut al întregii creații, cap al Trupului, al Adunării. Și îndemnul esențial este acesta: urmați conducătorului!
Împreună cu Simon și cu întreaga Biserică să știm să ținem cu tărie rozariul nostru într-o mână și crucifixul în cealaltă, pentru ca credința noastră în Dumnezeu, primul născut dintre cei morți, să fie mereu singurul nostru conducător.

Rugăciuni zilnice

A opta zi a novenei

Iuda și Matia

”Atunci au tras la sorți pentru ei și sorțul a căzut pe Matia, iar el a fost numărat cu cei unsprezece apostoli” (Fap 1,26).
Cât privește istoria trădării lui Iuda, noi tragem din ea o învățătură pentru noi: chiar dacă în Biserică nu lipsesc creștinii nedemni și trădători, ne revine fiecăruia dintre noi sarcina de a compensa răul pe care ei l-au făcut prin mărturia noastră clară despre Isus Cristos, Domnul nostru și Mntuitorul nostru.
Iubire în adevăr.
Precum altă dată la Colose, destule doctrine false sunt învățate în creștinătate astăzi. Lipsa noastră de discernământ spiritual ne pune în pericolul de a le primi.
Dacă iubirea nu se aliază cu adevărul este o falsă iubire, care ne conduce repede la asociații regretabile, la primirea (voluntară sau tacită) a doctrinelor opuse învățăturii Scripturilor. Răul care s-a strecurat în Iuda este acolo pentru a ne-o aminti.
În prezența unor astfel de pericole, să ascultăm ceea ce spune apostolul Paul colosenilor și laodicenilor:
“Așadar, după cum l-ați primit pe Cristos Isus, Domnul, tot așa să umblați în el, înrădăcinați și zidiți în el, întăriți în credință, așa cum ați fost învățați, prisosind în mulțumire. Aveți grijă să nu vă subjuge cineva prin filozofie și speculații fără sens după datina oamenilor, după principiile elementare ale lumii, și nu după Cristos (Col 2,6-8).
Să fim puternici și hotărâți în credința noastră în Cristos! Numai așa vom putea fi ”plini de cunoașterea voinței lui și de orice înțelepciune și înțelegere spirituală, pentru ca astfel să umblați într-un mod vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în toate, prin orice faptă bună, aducând rod și crescând în cunoașterea lui Dumnezeu, ca să fiți întăriți cu toată puterea, după puterea gloriei lui, pentru a ajunge la o statornicie desăvârșită și îndelungă răbdare, cu bucurie, aducând mulțumire Tatălui…” (Col 1,9-12).
Să-l rugăm pe Dumnezeu să ne dea perseverența finală și să ne facă să creștem mereu în iubirea lui Cristos care este Adevărul și Viața.

Rugăciuni zilnice.

A noua zi a novenei

”Maria a spus: ‘Sufletul meu îl preamărește pe Domnul și duhul meu se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit umilința slujitoarei sale; iată că de acum toate generațiile mă vor numi fericită, pentru că Cel Puternic mi-a făcut lucruri mari: sfânt este numele lui. Îndurarea lui față de cei ce se tem de el este din generație în generație. Și-a arătat puterea brațului său: i-a risipit pe cei mândri cu planurile inimii lor; i-a răsturnat pe cei puternici de pe tronuri și i-a înălțat pe cei umili; i-a umplut cu bunuri pe cei flămânzi, iar pe cei bogați i-a trimis cu mâinile goale; a venit în ajutorul lui Israel, slujitorul său, amintindu-și de îndurarea sa, după cum a promis părinților noștri, lui Abraham și urmașilor lui pentru totdeauna’” (Lc 1,46-55).
Ioan, evanghelistul, redă unul dintre ultimile cuvinte ale lui Isus: ”Femeie, iată-l pe fiul tău!” Isus îl încredințează pe apostolul Ioan Mamei sale. Apoi Isus o încredințează pe Maria ucenicului său: ”Iat-o pe mama ta!” (Ioan 19,25-27). Prin urmare, Maria va fi desemnată ca Mamă a Creștinilor, a tuturor celor care îl recunosc pe Mesia lui Dumnezeu sub trăsăturile Răstignitului și proclamă învierea sa. În ziua de Rusalii, Maria se regăsește prezentă în mijlocul ucenicilor. De la acel ”da” de la plecare, Maria a dat mereu dovadă de perseverență în credință. De-a lungul veacurilor, catolicii au văzut mereu în Maria pe ucenicul prin excelență. În ea se manifestă tot ceea ce Dumnezeu poate să realizeze într-o ființă omenească primind sfințenia lui Dumnezeu.
A o urma pe Maria, apostolul prin excelență.
Maria ne învață să fim plini de cunoașterea voinței lui Dumnezeu, să fim debarasați de orice voință proprie și să nu cunoaștem nimic altceva decât voința lui Dumnezeu. A asculta, a păstra și a practica, “acestea vor fi înțelepciunea și înțelegerea voastră spirituală” (Dt 4,1; Col 1,9).
Nu este o cunoaștere teoretică a voinței lui Dumnezeu, ea are în vedere un scop practic: “pentru a merge într-un mod vrednic de Domnul, pentru a-i fi plăcuți în toate privințele”. A merge prin Duh, a merge în iubire, a merge ca copii ai luminii, a merge cu grijă, a merge în adevăr (Gal 5,16-26; Ef  5,2,8,15; 2 In 4), aceasta înseamnă “a merge într-un mod vednic de Domnul”, reflectând caracteristicile divinului Model. Într-un astfel de mers, noi putem “să-i plăcem în toate privințele” și să ne bucurăm de comuniune sa, ceea este indispensabil pentru “a aduce rod în orice lucrare bună” (In 1,1-6).
Maria ne conduce la Dumnezeu care este atunci cunoscut într-un mod real și practic, în caracteristicile sale, în tot ceea ce el este în el însuși și sufletul nostru poate să crească și să se dezvolte, puternic în această cunoaștere a lui Dumnezeu ceea ce îi va da creșterea sa deplină.
Maria ne dă forța morală pe care ea a găsit-o în mijlocul încercărilor, răbdare și perseverență, cu bucurie.
Maria ne învață să devenim adoratori: “aducând mulțumiri Tatălui”. Copiii Mariei știu să mulțumească gândindu-se la tot ceea ce Dumnezeu a făcut pentru ei, la tot ceea ce el ne-a dat dându-ni-l “pe Fiul Iubirii sale”!
Marie, Mamă lui Isus și Mamă a noastră, naște din nou apostoli în această lume. Noi îți consacrăm toată omenirea. Amin!

Rugăciuni zilnice

Să avem așadar curaj, în mijlocul a tot ceea ce este susceptibil să ne descurajeze și să sorbim din abundență resursele divine care rămân până la sfârșit. ”Înrădăcinați și bazați pe iubire”, să ne unim cu Cristos, ”urmându-l cu fermitate”, să ne hrănim și să hrănim sufletele cu Persoana sa și cu iubirea sa, pentru ca să fim cu toții “plini de cunoașterea voinței sale, în toată înțelepciunea și înțelegerea spirituală, pentru a merge într-un mod vrednic de Domnul, pentru a-i plăcea în toate privințele, aducând rod în orice faptă bună, și crescând prin cunoașterea lui Dumnezeu: fiind întăriți cu toată puterea,după puterea gloriei sale, pentru orice răbdare și perseverență, cu bucurie, mulțumind Tatălui...”.