NASTEREA SFINTEI FECIOARE MARIA sarbatoare - 8 septembrie In omilia sa «La Nasterea Maicii Domnului», Sfantul Andrei episcop din Creta spunea : «Sarbatorirea de astazi cinsteste nasterea Maicii Domnului, dar insemnatatea si scopul acestui eveniment decurge din intruparea Cuvantului dumnezeiesc. De fapt, Maria se naste, este alaptata si creste pentru a fi Mama Regelui nemuritor al veacurilor, Mama lui Dumnezeu. Tot pentru acest motiv, Biserica sarbatoreste si ziua venirii in lume a Mariei — asa cum face numai pentru Ioan Botezatorul si pentru Isus Cristos — spre deosebire de ceilalti sfinti, pe care-i sarbatoreste de ziua «nasterii pentru cer». Nasterea Mariei este minunata si sublima nu prin ceea ce cartile apocrife istorisesc cu lux de amanunte si cu naivitate, dar prin aceea ca reprezinta un moment hotaritor in realizarea planului de mantuire urmat de iubirea vesnica a lui Dumnezeu. Multi sfinti Parinti au cinstit sarbatoarea nasterii Maicii Domnului cu sublime cantari de lauda izvorate din cunoasterea adinca a Bibliei, din sensibilitatea si elanul lor poetic. Sa citim citeva franturi din a doua «Predica despre Nasterea Mariei» a Sfintului Petru Damian. «Dumnezeu atotputernicul, mai inainte de caderea omului in pacat, a prevazut aceasta cadere si a hotarat, inaintea tuturor veacurilor, mantuirea omului. A hotarit deci sa se nasca din Maria. Astazi este ziua in care Dumnezeu incepe sa realizeze planul sau vesnic, deoarece este necesar sa fie construita casa, mai inainte ca Regele sa coboare si sa locuiasca in ea. Casa frumoasa, caci asa precum Intelepciunea si-a construit o locuinta cu sapte coloane splendid ornamentate, la fel acest palat al Mariei se sprijina pe cele sapte daruri ale Duhului Sfint. Solomon a sarbatorit in modul cel mai solemn inaugurarea unui templu de piatra ; cum nu vom sarbatori si noi nasterea Mariei, templul Cuvintului intrupat ? In ziua aceea marirea Domnului a coborat asupra templului din Ierusalim sub forma unui nor, care l-a intunecat. Domnul care face sa straluceasca soarele pe cer, drept locuinta a lui intre noi si-a ales intunericul (I Regi 8, 10^-12), spunea Solomon in rugaciunea inaltata de ei catre Domnul. Noul Templu, Maria, se va vedea umplut de insusi Dumnezeu, care vine sa fie lumina tuturor neamurilor. «Dupa intunericul paganismului si lipsa de credinta a iudeilor, reprezentate de templul lui Solomon, urmeaza lumina zilei in templul Mariei. Se cuvine, deci, sa inaltam cintari de lauda pentru aceasta zi si pentru Acela care se naste intransa. Dar cum o vom putea lauda cu vrednicie ? Nu este cu putinta sa aratam faptele eroice ale unui martir sau virtutea unui sfant, desi sunt omenesti. Si cum ar putea cuvintul muritor, vremelnic si trecator, sa preamareasca pe Aceea care a adus la lumina zilei Cuvintul care ramine in veci ? Cum sa indraznesti a spune : Creatorul se naste din creatura ?»