Sfantul Vincentiu de Paul (1581-1660)

Sarbatoare: 27 septembrie

Satul Pouy din departamentul Landes, in partea de sud-vest a Frantei, are onoarea de a fi daruit Frantei si Bisericii catolice pe unul dintre marii binefacatori ai omenirii, Sfantul Vincentiu de Paul. S-a nascut la 24 aprilie 1581, fiind al treilea copil al unei familii de agricultori saraci. Ei aveau patru baieti si doua fete; Sfantului Vincentiu revenindu-i sarcina de a merge cu oile la pasune - a acceptat sa lucreze chiar ca pazitor de porci. Dorind sa invete carte, a fost dat la Colegiul Franciscanilor din Dax; apoi, tatal sau a vandut doi boi si i-a platit studiile teologice la Universitatea din Toulouse. La varsta de 19 ani, a fost sfintit preot, pastrandu-si insa calitatile unui taran gascon, in ceea ce au ei mai bun, indeosebi facultatea de a se adapta la diferite situatii si persoane, precum si usurinta de a gasi solutiile concrete, practice in problemele vietii. Pentru a veni in ajutorul familiei sale, a cautat sa obtina o repartizare avantajoasa, dar fara succes. Amintindu-si de un datornic al familiei care locuia in Marsilia, a strabatut o cale lunga, pe uscat si pe mare, pentru a rezolva problema; deoarece respectivul nu a avut cu ce sa-si achite datoria, Vincentiu l-a dat in judecata si a obtinut condamnarea lui. La intoarcere, calatorind pe mare de la Marsilia la Narbonne, a cazut in mainile corsarilor, care l-au vandut unui proprietar musulman din Tunisia, unde a stat doi ani de zile, muncind din greu si cugetand la suferintele datornicului aflat in inchisoare. Bunatatea si intelepciunea lui l-au adus la credinta crestina chiar pe stapanul sau, care, dupa doi ani, l-a pus in libertate, si necazurile indurate i-au schimbat complet gandurile. La intoarcerea spre patrie, trece prin Roma si i se incredinteaza un mesaj catre regele Henric al IV-lea al Frantei, cu care va deveni prieten. Vincentiu isi va stabili centrul activitatii la Paris. Este extraordinara trecerea de care ex-pastorul din Pouy a inceput sa se bucure in inalta societate din Paris, incepand cu cardinalul Richelieu si regele Ludovic al XIII-lea, care, pe patul de moarte, a dorit sa-l aiba alaturi de el pe "Mons. Vincentiu". Intr-o tinuta de paroh sarac de la tara si scotand adesea din buzunar o batista taraneasca mare, cu carouri rosii, Vincentiu era primit cu dragoste si respect in toate casele mari, dar el prefera sa intre mai adesea in cocioabele mizere de la marginea Parisului sau din satele inconjuratoare. A cerut si a obtinut serviciul de "Aumônier des Galeres" - "Preot al condamnatilor la galere"; in aceasta calitate, a intervenit energic, pana la rege, pentru imbunatatirea conditiilor de viata a celor care vasleau din greu, si adesea mureau, in pantecele navelor de razboi sau de comert ale Frantei. Pentru ajutorarea spirituala si materiala a multimilor ignorante si infometate de la tara, a intemeiat "Congregatia preotilor lazaristi"; ajutat de curajoasa Louise de Marillac (vezi 15 martie), a creat asociatia "Fiicele caritatii", scoala si pepiniera de ingeri salvatori pentru nefericitele victime ale mizeriei de la marginea Parisului si a altor orase. Sfantul Vincentiu a organizat opere de salvare si crestere a nou-nascutilor parasiti la colturi de strada, ori pe scarile bisericilor. Nu a existat nenorocire morala sau fizica la care taranul din Gasconia sa nu fi cautat o cale de a veni in ajutor. Temutului Richelieu, care adusese Franta intr-o permanenta stare de razboi, Vincentiu a indraznit sa-i spuna in fata: "Monseniore, aveti mila de noi, dati-ne pace " Mai tarziu, Vincentiu a organizat la sediul "Sfantul Lazar" o cantina populara care hranea zilnic 2.000 de infometati. Apoi, s-a urcat pe cal si a alergat la Sf. Germain, unde se afla Mazarin, si i-a spus: "Monseniore, parasiti postul, sacrificandu-va pentru binele Frantei". In toate imprejurarile, s-a dovedit omul practic, realist, increzator in Dumnezeu si iubitor de oameni; el le spunea preotilor sai: "Sa-l iubim pe Dumnezeu, fratii mei, dar sa-l iubim pe cheltuiala noastra, cu truda bratelor noastre, cu sudoarea fruntii noastre". Convins ca nenorocirile celor saraci provin in cea mai mare parte nu din lipsa mijloacelor materiale, ci din lipsa de corectitudine in administrarea lor, a cerut si a obtinut de la Ministerul Ajutorului Public insarcinarea de a organiza pe scara nationala ajutorarea celor saraci. Se spunea ca prin mainile lui au trecut mai multi bani decat prin cele ale ministrului de Finante. Vasta activitate sociala desfasurata de Sfantul Vincentiu era rodul iubirii sale profunde fata de Cristos facut om, pe care il vedea prezent in fiecare om, indeosebi in cei mai lipsiti din punct de vedere spiritual si material. Sfantul Vincentiu a fost si un mare conducator de constiinta; el a reusit sa trezeasca si sa cultive in nenumarate suflete dragostea sincera si activa fata de Cristos, care, in saracie, i-a imbogatit pe oameni cu pace si bucurie. Cand, in ziua de 27 septembrie 1660, a parasit viata pamanteasca, el a putut incredinta Bisericii patru familii de inimi generoase care, sa-i continue opera. Preluare si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti