Sfântul Gerard (?-1047)
Sarbatoare: 24 septembrie

                 Martirologiul Roman consemneaza mai multi sfinti care au purtat numele Gerard; în ziua de 24  septembrie se aminteste "ziua de nastere" a Sfântului episcop Gerard, prieten cu Sfântul Stefan, rege, Apostol al poporului maghiar si, totodata, primul sau martir. A fost mai întâi calugar în manastirea benedictinilor din Venetia. Cu prilejul unei calatorii la Locurile Sfinte, l-a întâlnit pe regele Stefan, cu care s-a împrietenit si care l-a rugat sa vina în Panonia pentru a lucra la încrestinarea poporului sau. Gerard a primit si, ulterior, a fost numit episcop de Morisena, cetate veche ce a existat în secolele al X-lea si al XI-lea pe locul unde astazi se afla orasul Cenad; aici se vad înca ruinele Manastirii "Sf. Ioan Botezatorul", manastire zidita înainte de anul 1002, si nu este exclus ca Sfântul Gerard sa fi locuit între zidurile ei. Pe când se îndrepta spre orasul Alba Regia (astazi, Székes Fehérvár în Ungaria), a fost atras într-o cursa de câtiva dusmani înversunati ai noii religii, batut cu pietre si apoi strapuns cu sulita, undeva pe malul Dunarii, în anul 1047, devenind astfel primul martir al Bisericii din Ungaria.
Un alt Sfânt Gerard, mai apropiat de timpurile actuale si mai cunoscut, este Sfântul Gerard Maiella, foarte popular în partile de sud ale Italiei, unde s-a nascut si a trait si unde este invocat în chip deosebit de femeile care se pregatesc sa devina mame. Gerard Maiella s-a nascut la 6 aprilie 1726, în satul Muro, dintr-o familie foarte saraca. De mic a învatat croitoria, dar, din pricina debilitatii lui fizice si a unei irezistibile atractii spre rugaciune, care îl tinea mai mult în biserica, în fata Preasfântului Sacrament, nu a fost în stare sa practice meseria. Cei din sat îl considerau nebun, dar el voia sa ajunga frate laic într-o manastire. Respins de doua ori de catre calugarii capucini, a reusit sa intre în Manastirea Redemptoristilor din Iliceta, unde i s-a încredintat munca de gradinar, sacristan si croitor.
Desi foarte slabit de suferinta, îsi împlinea datoriile cu spor si cu veselie, iar pe fata lui se vedea în permanenta reflexul unei profunde trairi interioare de unire cu Dumnezeu; deseori, exclama: "II mio caro Dio; lo Spirito Santo mio". Când era trimis sa cerseasca ajutoare pentru manastire, devenea el însusi un împartitor generos de daruri divine. La cuvântul si rugaciunea lui, s-au petrecut atât de multe fapte miraculoase, încât unii cercetatori ai vietii lui sunt înclinati sa nu le accepte, desi au fost consemnate în scris de catre contemporanii care le-au vazut: familii aflate în dusmanie de moarte s-au împacat si s-au îmbratisat doar la un simplu îndemn al fratelui cersetor; barbati care de zeci de ani traiau departe de Dumnezeu, uneori, la o privire a lui Gerard, au reluat drumul adevaratei vieti crestine; sute de bolnavi si-au recapatat sanatatea instantaneu la privirea si rugaciunea umilului calugar. Pentru aceste fapte extraordinare, dar si pentru a mai vedea înca o data fata lui stralucitoare de o lumina ce venea din interior, când Gerard aparea la capatul strazii alaturi de magarul cu desaga, copiii faceau coroana în jurul lui, iar adultii ieseau la porti sa-l salute.
Gerard Maiella a simtit însa si loviturile rautatii omenesti. O femeie, fosta calugarita, a raspândit pe seama tânarului calugar informatii calomnioase, pe care superiorii manastirii, din nefericire, le-au acceptat prea usor si i-au interzis pentru un timp relatiile cu cei din afara; Gerard a suferit mult în sufletul sau, dar a suportat pedeapsa în tacere, oferindu-i lui Dumnezeu durerea. Alta data, un raufacator l-a atacat pe când se întorcea cu darurile pentru manastire si l-a lovit, rupându-i mai multe coaste. Nu peste mult timp, în urma unei hemoragii puternice, a plecat pe drumul vesniciei, în ziua de 16 octombrie 1775. Nu împlinise înca 30 de ani. Pe patul de moarte, a marturisit ca în viata lui pamânteasca nu a stiut ce este ispita împotriva sfintei curatii, caci pentru el fiecare femeie a fost o icoana a Mariei, "gloria eterna a Preasfintei Treimi". Sfântul Gerard Maiella este comemorat la 16 octombrie.

* * *

Prenumele Gerard, cu forma feminina Gerarda, au la origine alaturarea a doua cuvinte germanice vechi: ger = sulita si hard = tare; initial, era un supranume dat vânatorilor si luptatorilor care mânuiau sulita cu îndemânare; ulterior, a devenit sinonim cu: viteaz, curajos, biruitor. Ca nume de botez, îi poate aduce aminte celui care-l poarta ca sfintenia vietii cere curajul si energia luptatorului, care aduce oamenilor mai mult folos si bucurie decât toate victoriile în razboaiele dintre popoare.

Traducere si adaptare dupa “Vietile Sfintilor” Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti