Preluare si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti

Sfantul Mauriciu (sec. III)- ofiter martir

Sarbatoare: 22 septembrie

Peste 70 de localitati din Franta poarta numele "Sfantul Mauriciu" - "Saint Maurice", dar prima localitate ce si-a luat acest nume glorios este St. maurice- en-Valais (a nu se confunda cu  orasul alpin din sudul Elvetiei, Saint-Maurice, cunoscuta statiune balneara de renume mondial si loc preferat pentru intrecerile sportive de iarna). Pe vremea stapanirii romane, pe aceste locuri se afla cetatea Agaunum; aici, in timpul imparatului Diocletian, a avut loc decimarea unei intregi legiuni, "Legiunea tebana", formata din ostasi crestini, intre care Mauriciu era "primicerius", Exuperiu, "compiductor", si Candid, "senator militum". Maximilian Hercule, asociat la conducerea Imperiului de catre Diocletian, a transferat mai multe trupe romane din Egipt in Galia, pentru pedepsirea unei regiuni locuite in mare parte de crestini si pentru reprimarea triburilor rasculate al bagauzilor. In randul trupelor transferate se afla si "Legiunea tebana", formata din ostasi originari din partile Tebei, Egipt, unde erau foarte multi crestini. Prezenta crestinilor in armata romana contrazicea banuiala ca religia crestina i-ar impiedica pe cetateni sa slujeasca Imperiul si pe imparatul Romei cu tot devotamentul. Dar cand autoritatile Imperiului foloseau puterea militara pentru a impune o anumita credinta religioasa, ostasii crestini se vedeau confruntati cu o problema de constiinta foarte grava. Supusi legilor si devotati imparatului, crestinii considerau ca exista legi spirituale, eterne, care nu pot fi incalcate, chiar daca este in joc viata pamanteasca. Intr-o astfel de situatie s-au aflat crestinii din Legiunea tebana. Dupa ce armatele transferate din Egipt au trecut Alpii si s-au stabilit la Agaunum, Maximilian Hercule a dat ordin ca toti ostasii si comandantii lor sa aduca jertfa zeilor Imperiului si sa depuna juramantul de credinta fata de imparat. Crestinii din Legiunea tebana si-au exprimat hotararea lor de a lupta pentru apararea intereselor imperiului, dar au refuzat sa aduca jertfa idolilor. La porunca lui Maximilian, ostasii crestini, in frunte cu Mauriciu, au fost supusi pedepsei umilitoare a biciuirii in public. Deoarece nici unul dintre ei nu si-a schimbat hotararea, s-a ordonat decimarea: incepand numaratoarea din primul rand, al zecelea soldat era scos din front si executat pe loc in fata tuturor. Incurajati de comandantul Mauriciu, crestinii au ramas statornici in credinta, desi, cu fiecare numaratoare, randurile lor se rareau tot mai mult. Au cazut astfel si Mauriciu, si Exuperiu, si Candid, impreuna cu ostasii lor. Passio Acaunensimn martyrum, scrisa de episcopul Leon Eucheriu in anul 450, deci la 150 de ani dupa desfasurarea evenimentelor, vorbeste de 1.000 de martiri, dar mai probabil nu au fost decat in jur de 100. Este sigur ca la Agaunum a avut loc martirizarea unui grup de soldati crestini in frunte cu un comandant Mauriciu; a fost un eveniment de proportii neobisnuite, de vreme ce a ramas atat de adanc intiparit in amintirea crestinilor din regiunea Muntilor Alpi si a intregii Galii. Sapaturile efectuate in 1893 au scos la lumina ruinele unei bazilici din secolul al IV-lea, cladita pe locul unde s-a aflat cetatea Agaunum, in cinstea martirilor din Legiunea tebana. * * * La vechii romani, numele Mauricius - sau Mauritius - se dadea celor proveniti din tinutul locuit de mauri, o populatie de culoare neagra din partea de nord-vest a Africii, aproximativ actuala Mauritania. Prin extensiune, supranumele mauricius se atribuia oricarui om de culoare neagra. De fapt, in limba greaca exista cuvantul mauros = negru, de culoare inchisa. Ca nume personal, in limba romana se foloseste, foarte rar, sub formele: Mauriciu, Mauritiu, Moris, Moritz, Mavrik, Mavriki. Preluare si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti