Sfânta Maria Magdalena (sec. I)
Sarbatoare: 22 iulie

Noul calendar al Bisericii Romano-Catolice, la data de 22 iulie face urmatoarea mentiune: "Comemorarea de azi se refera la Maria Magdalena careia Domnul Isus Cristos i s-a aratat dupa Învierea Sa, nu la sora Sfintei Marta, nici la femeia pacatoasa careia Domul i-a iertat pacatele". Pâna la reforma actuala, multi hagiografi considerau ca cele trei femei amintite de Sfânta Evanghelie în câteva împrejurari însemnate din viata lui Isus sunt una si aceeasi persoana, numita Maria Magdalena. Ea era sora Martei si a lui Lazar; a fost o pacatoasa publica, dar ascultându-l pe Isus s-a hotarât sa-si schimbe viata, si pe când Învatatorul era la masa în casa fariseului Simon a venit si i-a spalat picioarele cu lacrimile ei; si tot ea a ramas sub cruce împreuna cu Maria, mama lui Isus, iar în ziua Învierii a avut bucuria si cinstea de a fi cea dintâi care a vorbit cu Isus Înviat. Însusi Sfântul Papa Grigore cel Mare afirma ca toate evenimentele amintite se refera la una si aceeasi persoana. Cercetarea atenta a textelor sfinte, precum si traditia constanta a Biserici Orientale arata ca în realitate este vorba despre trei persoane diferite, dintre care doua poarta numele de Maria. Toate trei ramân de-a lungul istoriei o marturisire vie, delicata si coplesitoare, a sfinteniei si bunatatii Celui mai Frumos dintre fiii oamenilor.

1. Maria, sora lui Lazar si a Martei, este amintita în Sfânta Evanghelie de trei ori: când Isus viziteaza casa lor din Betania, Maria se aseaza la picioarele Lui si-i asculta cuvintele dumnezeiesti, în timp ce sora ei Marta alearga dupa treburile casei: la supararea oarecum îndreptatita a Martei, Isus raspunde: "Marta, Marta ... un singur lucru este necesar: Maria a ales partea cea mai buna, care nu se va lua de la ea." (Luca 10); a doua oara este prezenta la evenimentul mortii si învierii fratelui ei Lazar (Ioan 11); împreuna cu Lazar si Marta ia parte la ospatul dat în cinstea lui Isus de Simon Leprosul, si aici, sub inspiratia divina, toarna pe capul lui Isus parfumul de mare pret din vasul de alabastru; la indignarea apostolilor, care vedeau în acest gest o risipa, Isus le raspunde: "Când ea a varsat acest parfum pe capul meu a facut-o în vederea înmormântarii mele. Adevar va spun: oriunde, pe întinsul lumii, va fi predicata aceasta Evanghelie, se va spune în amintirea ei si ceea ce a facut ea" (Matei, 26; Matei, 14; Ioan, 12).
2. Femeia pacatoasa este a doua persoana care a fost confundata cu Maria Magdalena. Sfântul evanghelist Luca, în capitolul 7, relateaza un fapt petrecut pe când Isus se afla la masa în casa fariseului Simon (altul decât Simon Leprosul): "Tocmai în acel oras se gasea o femeie pacatoasa". Împotriva uzantelor, dar mânata de dorinta de a-l întâlni pe Isus si a-i cere usurarea sufletului ei de pacate, intra în sala ospatului si unge picioarele lui Isus cu un parfum scump; le spala cu lacrimile ei izvorâte din dragoste pentru curatenia sufleteasca si pentru Acela care poate sa o redea celui ce a pierdut-o. "Pacatele îti sunt iertate ... Credinta ta te-a mântuit. Du-te în pace". Din tonul istorisirii evanghelice se vede ca este vorba despre o persoana necunoscuta apostolilor, care apoi dispare, ducând cu ea bucuria nevinovatiei regasite.
3. Maria Magdalena este o persoana bine cunoscuta apostolilor si care îl urmeaza pe Isus din Galileea, deci din primul an al vietii Sale publice, si pâna la Înaltare. Spre deosebire de imaginea creata prin confuzia istorica amintita, sufletul si viata Mariei Magdalena cuprind comori de credinta, darnicie, slujire umila, iubire statornica fata de "Rabuni" si de Maria, mama Lui. "Isus umbla prin orase si sate, predicând si ducând Vestea cea Buna a Împaratiei lui Dumnezeu. Cu el se aflau cei doisprezece si unele femei, care fusesera vindecate de duhuri rele si de boli: Maria, numita Magdalena, din care iesisera sapte demoni; Ioana, femeia lui Huza, economul lui Irod, Suzana si multe altele, care îi ajutau din avutul lor" (Luca 8,1-3). "Din care iesise sapte demoni", aceasta expresie nu înseamna ca a fost o pacatoasa, deoarece posesiunea diabolica nu implica starea de pacat. Putem presupune chiar ca avea un suflet ales, având în vedere ca Isus o accepta permanent în societatea apostolilor, primeste darurile oferite pentru sustinerea lor, ea este aproape de Sfânta Maria în momentele grele ale Calvarului. Când apostolii stateau ascunsi de frica iudeilor, Maria Magdalena împreuna cu alte femei evlavioase urmeaza de aproape pe Învatatorul iubit si-i vegheaza sfârsitul. În dimineata zilei a treia, alearga singura la mormânt si ramâne înspaimântata când vede mormântul gol. Simte ca se sfârseste ea însasi; se întoarce în oras si merge la Petru: "L-au luat pe Domnul din mormânt si nu stiu unde l-au pus". Era ultima încercare, prin care au trecut sufletele mari înainte de suprema revelatie: sentimentul, experienta dureroasa a disparitiei lui Dumnezeu. Ea nu se descurajeaza; se întoarce la locul unde stia ca l-a vazut ultima data si îl roaga pe presupusul gradinar sa o ajute. Si deodata se aude strigata pe nume: "Maria !". Recunoscând-l, îi raspunde cu numele pe care i l-a dat întotdeauna: "Rabuni", adica "Învatatorule", caci pentru ea Isus a fost "Învatatorul"; ea a înteles deplin cuvântul: "Cine ma iubeste asculta cuvântul meu". Isus înviat o trimite sa comunice apostolilor marele mister: "Du-te la fratii mei si spune-le ca ma urc la Tatal meu si Tatal vostru, Dumnezeul meu si Dumnezeul vostru". Datorita încredintarii acestei misiuni, Maria Magdalena este numita "Apostolul Apostolilor".

Aceasta este Maria Magdalena pe care Biserica o propune spre cinstire în ziua de 22 iulie; dupa o veche traditie greceasca, ea ar fi mers la Efes, unde a murit. În acest oras a locuit si Ioan, apostolul pe care îl iubea Isus, împreuna cu Maria, mama lui Isus.
O legenda franceza afirma ca trei dintre femeile evlavioase care l-au urmat pe Isus, si anume: Maria Magdalena, Maria mama lui Iacob si Maria Salome, au ajuns cu o barca pâna la tarmul Frantei, lânga orasul Marsilia; aici au debarcat în locul unde mai târziu s-a ridicat Biserica "Maica Domnului a Marii" - care astazi este numita Biserica "Sfintele Marii". Deoarece legenda sustine ca cele trei Marii aveau o servitoare, Sara, de o culoare închisa la fata, s-a presupus ca era tiganca de origine; pentru acest motiv stravechea Biserica "Sfintele Marii" a devenit un loc de pelerinaj frecventat în chip deosebit de tigani.
Prenumele Magdalena se foloseste si separat, fara Maria si provine de la numele locului din care se tragea Maria Magdalena; un mic târgusor de pescari numit Magdala (azi El-Megdel în araba, Migdal în ebraica). Migdal înseamna turn; probabil în târgusorul respectiv de pe malul Tiberiadei se afla un turn sau un castel. În urma diferitelor modificari a rezultat o mare varietate de forme: Magdalena, Magdalina, Madalina, Magda, Madalut, Magduta, Magdolna, Madlena, Marilena (acest nume nu rezulta din alaturarea numelor Maria si Elena, ci din prescurtarea numelui Maria Magdalena); o forma mai rara este: Magrusca. Pentru barbati au aparut formele: Magdalin, Madalin, Magdut.
Prin oricare dintre aceste forme, ca si prin cristalurile unui policandru, se raspândesc razele calde si luminoase ale vietii sfinte a Mariei din Magdala.

Traducere si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti