Sfantul Edmond (841-870)
Sarbatoare: 20 noiembrie
In anul 862, nobilii si clerul din estul Angliei au ales si au incoronat ca rege, la Norfolk, pe tanarul Edmond. A avut o domnie nefericita, deoarece a trebuit sa tina piept invaziilor din partea normanzilor; iar in 870 a fost capturat si decapitat de catre wikingi. Avea 29 de ani.
Peste o suta de ani, calugarul benedictin Abdon, cercetand documentele si amintirile in legatura cu nefericitul rege, a redactat o viata ampla, un fel de "Passio"- Patimirile regelui martir. In ea se spune ca wikingii i-au cerut lui Edmond sa recunosca stapanirea lor, dar acesta, indemnat de dragostea fata de tara si fata de credinta crestina, a refuzat; atunci l-au legat de un arbore, l-au strapuns cu sagetile lor si la urma i-au taiat capul, pe care apoi l-au aruncat impreuna cu trupul intr-o groapa din adancul padurii. Crestinii, voind sa-i faca o inmormantare solemna, au organizat echipe care sa caute pretioasele relicve; dupa indelungi cercetari zadarnice, intr-un anumit loc au auzit un glas care striga: "Here, here, here!" "Aici, aici, aici!"; indreptandu-se in directia glasului au descoperit capul regelui lor, pazit de un lup enorm ca sa nu fie mancat de animale. Inca de atunci, Edmond a fost cinstit ca un sfant martir si Biserica a confirmat sentinta data de entuziasmul si recunostinta poporului crestin.
* * *
Prenumele Edmond in vechime a avut forma Eadmund, fiind format din cuvintele anglo-saxone ead = bogatie si mund = aparare; impreuna, au intelesul de: "Cel care apara averea, bunurile pamantului". Cu timpul, cuvantul Eadmund a luat forma Edmund, in Anglia, si Edmond, in Franta. Ulterior si englezii au adoptat forma Edmond. Numele de "Cel care apara averea" a fost confirmat de Sfantul rege Edmond prin moartea sa glorioasa pentru credinta si pentru pamantul tarii.
