Sfântul Robert Bellarmin (1542-1621)---cardinal si arhiepiscop
Sarbatoare: 17 septembrie
Fiu al unei numeroase familii si nepot al unui papa (mama era sora cu papa Marcel al II-lea), Robert Bellarmin s-a nascut în 1542, la Montepulciano, o mica localitate din Toscana-Italia, unde tatal sau era magistrat. La vârsta de optsprezece ani, a intrat în Societatea lui Isus, renuntând definitiv la stralucita cariera civila ce i se deschidea. Studiaza teologia la Padova si la Louvain si, în 1576, ajunge primul titular al Catedrei "de controversiis" din cadrul Universitatii gregoriene, care pe atunci se numea Colegiul Roman, având misiunea grea de a-i pregati pe studenti de "controversele" în legatura cu învatatura, istoria si organizarea Bisericii Catolice, pe atunci atacate vehement de catre teologii protestanti. Între elevii sai de la Colegiul Roman s-a aflat si tânarul Alois Gonzaga.
Pentru calitatile si activitatea sa, în anul 1599, a fost numit cardinal si arhiepiscop de Capua, unde a ramas pâna la moartea papei Clement al VIII-lea (1605), când s-a întors în Roma. Ca teolog oficial al Bisericii, a exercitat o mare influenta în toate sectoarele vietii bisericesti, fiind admirat si iubit de toti pentru stiinta si bunatatea lui si pentru viata simpla pe care o ducea. A scris multe lucrari de exegeza, pastorala, ascetica; si astazi, voluminoasele carti "De controversiis" sunt fundamentale pentru apologetica.
A murit la Roma, în ziua de 17 septembrie 1621, si, nu mult dupa aceasta data, s-a introdus procesul de canonizare, proces ce a durat aproape trei secole. Apoi, într-un singur an, 1930, Papa Pius al XI-lea i-a conferit întreitul titlu de fericit, de sfânt si de învatator al Bisericii. Cercetatorii au pus în lumina inteligenta lui profunda si subtila, calitati ce impun admiratia, dar adesea au trecut cu vederea însusirile foarte umane ale învatatului iezuit, în masura sa-i atraga iubirea noastra. Astfel, se aminteste ca, în primii trei ani de viata calugareasca, a suferit dureri de cap îngrozitoare si, cu toate acestea, la absolvirea studiilor teologice, si-a sustinut teza de doctorat timp de trei zile consecutiv, în fata unui public fascinat de stilul si cunostintele tânarului doctorand.
Activitatile multiple în cadrul scolii nu l-au retinut niciodata de la viata de rugaciune. Printre diferitele însarcinari, a împlinit si oficiul de director spiritual si, în aceasta calitate, a fost alaturi de Sfântul Alois Gonzaga pâna în ultimele clipe ale vieti sale curmate în floarea tineretii, la vârsta de 23 de ani, în ziua de 21 iunie 1591. Daca eruditia lui vasta si forta de gândire pusa în slujba învataturii crestine catolice i-au meritat titlul de "ciocanul ereticilor", Catehismul, o lucrare simpla si de mici proportii, dar plina de întelepciune, au facut din Robert Bellarmin "maestrul", învatatorul multor generatii de copii, care, pe paginile acestei carti mici, în forma de dialog, au învatat si au îndragit adevarurile de temelie ale credintei. Dupa ce a umplut o biblioteca întreaga cu operele sale teologice, catre sfârsitul vietii, a scris o carte: Arta de a muri, adica de a te pregati la un sfârsit senin si plin de speranta.
Traducere si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti
