Sfântul Patriciu (385-461)---episcop
(Sfantul Patrik/Sf. Patriciu) - Patronul Irlandei
Sarbatoare: 17 martie
Patriciu este apostolul si patronul Irlandei, deoarece el este cel care cu întelepciune si rabdare a semanat din belsug Sfânta Evanghelie în aceste tinuturi; irlandezii îi spun Patraig si englezii Patrick. Datele biografice asupra vietii lui sunt putine si în parte înca neclare; se retine ca sigur ca s-a nascut în anul 385 si a murit în anul 461, aproape de Down, astazi rebotezata Downpatrik, în Ulstre, Irlanda de Nord. S-a nascut într-o localitate din Tara Galilor, în vestul Angliei; de tânar, la vârsta de 16 ani, a fost prins de pirati si dus în insula alaturata, Irlanda, pe atunci locuita de celti si scotieni, care erau înca pagâni. Piratii l-au purtat prin târgurile irlandeze ca sa-l vânda ca sclav. Întâlnirea cu viitoarea patrie adoptiva a fost astfel dura, iar sederea acolo tot atât de neplacuta; de doua ori a încercat sa fuga, dar a fost prins, readus în Irlanda si supus unui regim sever; a treia oara însa, a reusit sa scape. Petrecuse sase ani de sclavie.
Se va mai întoarce în Irlanda, dar nu ca sclav, ci ca vestitor al Sfintei Evanghelii. Între timp s-a pregatit pentru viitoarea misiune facând serioase studii teologice la Auxerre, sub conducerea Sfântului Gherman. A întreprins si o lunga calatorie în Italia, vizitând mai multe manastiri înfloritoare. S-a îndreptat apoi spre Irlanda, în anul 432, trimis fiind de însusi Sfântul Parinte Papa, care l-a numit succesor al primului episcop, Palladiu. Buna reusita a misiunii Sfântului Patriciu în Irlanda trebuie atribuita organizarii inteligente pe care el a stiut sa o creeze în aceasta insula lipsita de centre orasenesti si împartita în numeroase triburi si clanuri conduse de capetenii independente. Mai presus de toate, a stiut sa se adapteze la conditiile sociale ale locurilor, formând un cler indigen si mici comunitati crestine în sânul fiecarei clase, fara a respinge obiceiurile si practicile traditionale.
Si-a dat un interes deosebit sa converteasca pe capii de triburi, binestiind ca exemplul lor va fi imediat urmat de supusii lor. În diferite puncte ale Irlandei a construit manastiri care au devenit celebre si în jurul lor s-au format nucleele viitoarelor orase. Patriciu a avut multe greutati din partea ereticilor pelagiani (urmasi ai învataturii lui Pelagius). Acestia sustineau ca pentru a ajunge la desavârsirea crestineasca este suficienta o educatie si o formatie corecta a facultatilor umane si nu este nevoie de o interventie deosebita a harului divin, obtinut prin rugaciune si sfintele sacramente. Pentru a se dezvinovati, Patriciu a scris o Marturisire - "Confessio" aratând ca toata munca sa misionara este raspunsul la o porunca dumnezeiasca si ca aversiunea sa fata de pelagiani se întemeiaza pe adevarul teologic ca harul divin este necesar pentru mântuirea si desavârsirea omului. Munca neobositului misionar a dat roade excelente, care s-au pastrat de-a lungul veacurilor; o dovedeste marea si frumoasa coroana de sfinti irlandezi, precum si neclintitul lor atasament fata de credinta stramoseasca.
* * *
Foarte raspândit în Irlanda, datorita Sfântului Patriciu, acest nume este putin folosit în alte parti. Este un cuvânt latinesc: patricius, care arata o persoana facând parte din senat si având drepturi politice depline. La origine sta cuvântul pater = tata, deoarece senatorii erau numiti patres. La noi a ajuns prin limbile greaca si slava în formele Patrichie, Patrichi, Patrichia; mai nou este luata forma apuseana de Patricia. Pentru un crestin, si fara îndoiala Sf. Patriciu s-a gândit la fel, numele acesta aminteste cuvintele Apostolului: "nu mai suntem straini si calatori, ci din chiar familia lui Dumnezeu". Sfântul Pavel exprima acelasi adevar ca si învatatorul: "nu va mai numesc pe voi, slugi, ci prieteni; sluga nu cunoaste tainele stapânului, dar eu v-am spus tot ce am auzit de la Tatal".
Traducere si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti
