Sfantul Corneliu (sec. III / d. iunie 253)-papa
Sarbatoare: 16 septembrie
Papa Corneliu si episcopul de Cartagina, Ciprian, sunt doua victime ilustre ale persecutiei din timpul imparatului Valerian, primul fiind martirizat in iunie 253, iar al doilea, la 14 septembrie 258. Inca de la jumatatea secolului al IV-lea, in cartile liturgice de la Roma sunt amintiti impreuna in aceeasi zi, deoarece si in viata au fost alaturi unul de altul, intr-o problema de mare insemnatate atat pentru ei personal cat si pentru Biserica crestina. Corneliu a fost ales papa in anul 251, dupa o indelungata perioada in care scaunul apostolic a fost vacant, din pricina persecutiei declansate de imparatul Deciu. Chiar de la inceput, Corneliu a intampinat impotrivirea preotului Novatian, care il acuza ca, in timpul prigoanei, si-a cumparat cu bani un certificat de sacrificare, "libellum sacrificii", adica o dovada eliberata de autoritatile de stat, care confirma ca purtatorul a adus sacrificii zeilor Imperiului, si astfel, acesta era la adapost de multe neplaceri. Novatian a lasat sa fie proclamat papa de catre un grup de credinciosi. Conflictul ne arata preocuparile primilor crestini cu privire la conduita ce trebuia urmata fata de fratii lor, care nu au dat dovada de eroism in timpul persecutiei, sau chiar au apostaziat, si, dupa trecerea furtunii, doreau sa fie reprimiti in Biserica. Novatian era foarte riguros; Corneliu avea o atitudine mai intelegatoare, desi personal era in afara de orice banuiala. Deoarece si Biserica din Africa era confruntata cu aceeasi problema, episcopul de Cartagina a tinut un conciliu si a scris o carte, "De lapsis" - "Despre cei cazuti". Papa Corneliu ii scrie episcopului Ciprian si ii cere sprijinul; acesta ii trimite documentele Conciliului, precum si tratatul “De Ecclesiae unitate” - "Despre unitatea Bisericii", si se declara de partea lui Corneliu, impreuna cu toti episcopii africani. Intre cei doi oameni s-a legat o prietenie stransa. Novatian a fost excomunicat. Papa Corneliu a trimis Bisericilor locale textul hotararilor luate de Conciliul din Cartagina cu privire la modul cum trebuie procedat fata de apostatii doritori sa se reintegreze in Biserica. Istoricul Eusebiu citeaza cateva pasaje din scrisoarea adresata episcopului Fabius, unul dintre cei inclinati sa nu accepte hotararea oficiala. Scrisoarea este de o mare insemnatate pentru noi, deoarece ne ajuta sa cunoastem efectivul clerului roman, in jurul anului 250: 47 de preoti, 7 diaconi, 7 subdiaconi, 42 de acoliti, 42 de exorcisti, lectori, portari; se mentioneaza si numarul de 1500 de vaduve si saraci ajutati de comunitatea crestina. Imperiul Roman a cunoscut o epidemie groaznica de ciuma in anul 251; crestinii au fost considerati raspunzatori, deoarece au provocat mania zeilor prin refuzul lor de a aduce sacrificii. S-a declansat un nou val de persecutii, in timpul carora papa Corneliu a fost exilat la Centum Cellae - astazi, Civita Vecchia -, unde a murit in anul 253. * * * Numele personal Corneliu, foarte raspandit in lumea romana, are la baza cuvantul Cornu = corn. Trecerea de la acest cuvant la un nume de persoana se explica prin valoarea simbolica atribuita cornului. Chiar in Vechiul Testament, cornul este simbol al bogatiei si al binecuvantarii divine; sunetul cornului este chemarea la rugaciune si penitenta pentru nerecunostintele fata de Dumnezeu. In acest inteles, Corneliu poate exprima ideea de om binecuvantat, peste care s-a revarsat cornul abundentei. Se intalnesc si variantele: Cornel, Cornea, iar pentru femei, Cornelia, cu diminutivul: Neli. Preluare si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti 1982 Sfanta Ludmila (860 – 15 sept-921) s-a nascut in Boemia in a doua jumatate a secolului al IX-lea. Sarbatoare: 16 septembrie Tatal ei, contele Melnik, era un om bogat, unul dintre marii dregatori ai tarii. Ludmila s-a casatorit cu printul Borzivoi al Boemiei. Cu prilejul unei calatorii in Moravia i-au cunoscut pe cei doi frati Chiril si Metodiu, "apostolii slavilor". In urma acestei intalniri, Ludmila si Borzivoi, sotul ei, au primit botezul impreuna cu multi dintre slujitorii lor. Astfel a aparut prima Biserica crestina in Boemia. Dumnezeu a binecuvantat casatoria lor cu un fiu pe nume Vratislas, caruia, dupa ce s-au retras la Castelul Tetin, i-au lasat conducerea tronului Boemiei. Vratislas s-a casatorit cu o printesa pagana Dragomira si au avut un fiu pe nume Venceslas. Acesta a fost crescut in credinta crestina de catre Ludmila, bunica lui, spre deosebire de celalalt copil al Dragomirei, Boleslav, care a ramas pagan, iar dupa moartea lui Borzivoi si a fiului sau Vratislas, cei doi copii au ramas sub conducerea regenta a Dragomirei. Deoarece Boleslav si Dragomira ii urau pe Venceslas si Ludmila pentru ca erau crestini, au complotat si in final i-au si omorat in timp ce se aflau in biserica la rugaciune. Dar imparatul Germaniei, Otto I, a invadat Boemia ca sa pedepseasca pe cei care l-au omorat pe vasalul sau. Invingand pe Boleslav si Dragomira, le-a impus sa restabileasca religia crestina si sa plateasca un tribut anual. Sfantul Corneliu (sec. III / d. iunie 253)-papa Sarbatoare: 16 septembrie Papa Corneliu si episcopul de Cartagina, Ciprian, sunt doua victime ilustre ale persecutiei din timpul imparatului Valerian, primul fiind martirizat in iunie 253, iar al doilea, la 14 septembrie 258. Inca de la jumatatea secolului al IV-lea, in cartile liturgice de la Roma sunt amintiti impreuna in aceeasi zi, deoarece si in viata au fost alaturi unul de altul, intr-o problema de mare insemnatate atat pentru ei personal cat si pentru Biserica crestina. Corneliu a fost ales papa in anul 251, dupa o indelungata perioada in care scaunul apostolic a fost vacant, din pricina persecutiei declansate de imparatul Deciu. Chiar de la inceput, Corneliu a intampinat impotrivirea preotului Novatian, care il acuza ca, in timpul prigoanei, si-a cumparat cu bani un certificat de sacrificare, "libellum sacrificii", adica o dovada eliberata de autoritatile de stat, care confirma ca purtatorul a adus sacrificii zeilor Imperiului, si astfel, acesta era la adapost de multe neplaceri. Novatian a lasat sa fie proclamat papa de catre un grup de credinciosi. Conflictul ne arata preocuparile primilor crestini cu privire la conduita ce trebuia urmata fata de fratii lor, care nu au dat dovada de eroism in timpul persecutiei, sau chiar au apostaziat, si, dupa trecerea furtunii, doreau sa fie reprimiti in Biserica. Novatian era foarte riguros; Corneliu avea o atitudine mai intelegatoare, desi personal era in afara de orice banuiala. Deoarece si Biserica din Africa era confruntata cu aceeasi problema, episcopul de Cartagina a tinut un conciliu si a scris o carte, "De lapsis" - "Despre cei cazuti". Papa Corneliu ii scrie episcopului Ciprian si ii cere sprijinul; acesta ii trimite documentele Conciliului, precum si tratatul “De Ecclesiae unitate” - "Despre unitatea Bisericii", si se declara de partea lui Corneliu, impreuna cu toti episcopii africani. Intre cei doi oameni s-a legat o prietenie stransa. Novatian a fost excomunicat. Papa Corneliu a trimis Bisericilor locale textul hotararilor luate de Conciliul din Cartagina cu privire la modul cum trebuie procedat fata de apostatii doritori sa se reintegreze in Biserica. Istoricul Eusebiu citeaza cateva pasaje din scrisoarea adresata episcopului Fabius, unul dintre cei inclinati sa nu accepte hotararea oficiala. Scrisoarea este de o mare insemnatate pentru noi, deoarece ne ajuta sa cunoastem efectivul clerului roman, in jurul anului 250: 47 de preoti, 7 diaconi, 7 subdiaconi, 42 de acoliti, 42 de exorcisti, lectori, portari; se mentioneaza si numarul de 1500 de vaduve si saraci ajutati de comunitatea crestina. Imperiul Roman a cunoscut o epidemie groaznica de ciuma in anul 251; crestinii au fost considerati raspunzatori, deoarece au provocat mania zeilor prin refuzul lor de a aduce sacrificii. S-a declansat un nou val de persecutii, in timpul carora papa Corneliu a fost exilat la Centum Cellae - astazi, Civita Vecchia -, unde a murit in anul 253. * * * Numele personal Corneliu, foarte raspandit in lumea romana, are la baza cuvantul Cornu = corn. Trecerea de la acest cuvant la un nume de persoana se explica prin valoarea simbolica atribuita cornului. Chiar in Vechiul Testament, cornul este simbol al bogatiei si al binecuvantarii divine; sunetul cornului este chemarea la rugaciune si penitenta pentru nerecunostintele fata de Dumnezeu. In acest inteles, Corneliu poate exprima ideea de om binecuvantat, peste care s-a revarsat cornul abundentei. Se intalnesc si variantele: Cornel, Cornea, iar pentru femei, Cornelia, cu diminutivul: Neli. Preluare si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti 1982
