Sfânta Matilda (895 c. - 968)---regina
Sarbatoare: 14 martie

Sfânta Matilda a fost sotia regelui Henric I, numit Pasararul, care în anul 919 a luat în stapânire regatul Germaniei, rupt nu de multa vreme din marele imperiu alcatuit de Carol cel Mare; urmasii lui Henric I, dinastia Ottonilor, au dus regatul pe culmea stralucirii, ajungând sa se considere urmasi ai imperiului roman de apus.
Henric a avut trei fii: Otto, Henric si Bruno. Mai înainte de a muri, în 936, a desemnat ca urmas al sau pe Otto, în timp ce Matilda l-ar fi preferat si l-a sustinut pe Henric. Pentru acest motiv, regina vaduva a fost silita sa se retraga în manastire, iar toate bunurile ei au fost puse sub control, motivându-se ca risipea prea mult în acte de binefacere. În multe icoane, Sfânta Matilda este reprezentata tinând într-o mâna o biserica, iar în cealalta o punga cu bani; din aceasta punga ies râusoare de monede, pe care regina plina de generozitate le împartea saracilor; adesea, ea însasi, îmbracata în haine schimbate, mergea sa-i viziteze în colibele cele mai saracacioase.
Bogata mostenire de care dispunea a folosit-o alinând suferintele, ajutând pe cei lipsiti si întemeind manastiri, alaturi de care ea s-a îngrijit sa fie ridicate si scoli pentru popor. Ea însasi nu stia sa citeasca si sa scrie, ca si Carol cel Mare cu un secol mai înainte, dar a voit sa dea supusilor sai exemplu, asezându-se pe bancile scolii alaturi de copiii mici si trudindu-se împreuna cu ei sa descopere tainele abecedarului. Matilda era nascuta în anul 895 din familia contelui Ludovic de Westfalia; ea a fost crescuta de o matusa care se numea tot Matilda si era stareta la manastirea din Herford. La vârsta de patrusprezece ani, când s-a casatorit cu Henric, duce de Saxonia si apoi rege al Germaniei, era pe deplin pregatita pentru îndeplinirea grelelor sarcini ce o asteptau. Inteligenta si activa, s-a dovedit demna sa stea alaturi de suveranul razboinic, straduindu-se cu armele caritatii sa repare nedreptatile si cu tactul unei inimi pline de omenie sa potoleasca asprimea luptelor pentru do
mnie, mai întâi pe lânga sotul ei, si apoi pe lânga cei doi fii, Otto si Henric.
În iubirea ei deosebita fata de Henric, a dovedit ca pentru ea ratiunile inimii aveau mai mare greutate decât ratiunile de stat. Ea nu a încetat sa intervina pâna când nu a reusit sa împace pe cei doi frati; în anul 947, regele Otto a acordat fratelui sau Henric ducatul Bavariei. Dupa ce a cucerit teritoriile Italiei, în anul 962 Otto I este încoronat împarat al imperiului roman de apus de catre Sfântul Parinte Papa si Germania devine, pentru o lunga perioada, natiune conducatoare în Europa. Vazându-si copiii asezati în rosturile lor si traind în pace, Matilda îsi ia ramas bun de la fiul ei Bruno, numit cel sfânt si devenit arhiepiscop de Colonia, si se retrage la manastirea din Nordhausen, apoi la cea din Quedlinburg, unde a murit la 14 martie 968 - si a fost înmormântata alaturi de sotul ei. În scrierile ramase din acea epoca ea este numita deseori sfânta, "femeie de o pietate admirabila, ideal de regina-crestina".

* * *

Asupra întelesului pe care îl are numele "Matilda", specialistii au pareri diferite; parerea mai raspândita vede în acest nume apropierea a doua cuvinte germanice vechi: math = onoare, si hild = lupta: astfel, Matilda ar însemna o persoana care si-a dobândit sau îsi apara onoarea prin lupta. Un înteles frumos, care ne poate aduce aminte de îndemnul insistent al Sfântului Pavel de a ne îmbraca cu armele dreptatii si a trai ca fii ai luminii.
Traducere si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti