Sfantul Ioan Gura de Aur (347-407)

Sarbatoare: 13 septembrie (calendarul latin)

Ioan Gura de Aur s-a nascut in jurul anului 344, in marele centru cultural si religios Antiohia, ca fiu al unui ofiter din armata imperiala, care a murit la putin timp dupa nasterea copilului. Ioan si-a insusit o formatie culturala solida si se gandea sa devina avocat. In anul 368, a primit botezul si, sub influenta mamei lui, Sfanta Antusa, a indragit atat de mult viata de rugaciune si de studiu, incat si-a impus un program de adevarat calugar. Dupa moartea mamei, s-a retras in pustiu, unde a ramas timp de sase ani, dintre care ultimii doi i-a petrecut intr-o pestera, vatamandu-si foarte mult sanatatea. Episcopul orasului il cheama si il sfinteste diacon; apoi, timp de cinci ani, se pregateste intens pentru preotie si activitatea de predicator. In anul 386, este sfintit preot si devine un zelos colaborator al episcopului Fabian in conducerea bisericii din Antiohia. Ioan incepe o cariera extraordinara de predicator, dovedind excelente calitati de orator si o cultura profunda. Ca pastor si indrumator sufletesc, era preocupat in chip deosebit de transformarea comportamentului ascultatorilor sai, mai mult decat sa urmareasca expunerea metodica a mesajului crestin. In anul 398, Ioan din Antiohia - supranumele de Crisostom, adica Gura de Aur, ii va fi dat cu trei secole mai tarziu de catre bizantini - a fost chemat sa-i urmeze patriarhului Nectariu la conducerea Patriarhiei de Constantinopol. Imediat dupa ce a intrat in capitala Imperiului de Rasarit, Ioan a inceput o activitate pastorala si organizatorica ce a trezit admiratia tuturor, dar si nedumerire: evanghelizarea satelor, ridicarea de spitale, procesiuni anti-ariane desfasurate sub paza politicii imperiale, predici infocate, in care biciuia viciile si nepasarea, rechemarea la ordine a calugarilor si a preotilor prea alipiti de bunurile pamantesti. Predicile lui Ioan durau adesea mai mult de doua ore, invatatul patriarh stia sa foloseasca toate registrele oratoriei, desigur, nu pentru a desfata auzul ascultatorilor, ci pentru a instrui, a corija, a dojeni. Desi neintrecut predicator, Ioan era lipsit de tactul diplomatic pentru a lua masuri de aparare impotriva intrigilor de la curtea bizantina. Indeosebi si-a atras dusmania imparatesei Eudoxia, impotriva careia avea multe critici pe care nu ezita sa le expuna in predicile sale; unele priveau moralitatea personala a imparatesei, altele, concesiile ei fata de unii eretici si altele se refereau la initiativa de a organiza o ceremonie aproape pagana, pentru inaugurarea unei statui ce o reprezenta pe ea. Un grup de episcopi, avandu-l in frunte pe episcopul de Alexandria, Teofil, s-a constituit in sinod si l-a depus, ilegal, pe patriarhul Ioan; cu ajutorul imparatesei Eudoxia, au obtinut trimiterea lui in exil; dar nu a fost pentru mult timp, caci imparatul Arcadie l-a rechemat si l-a repus in drepturi, deoarece asupra palatului s-au abatut mai multe nenorociri. Dupa doua luni, insa, a fost din nou trimis in exil, de data aceasta departe, in regiunea Muntilor Caucaz. In drum spre locul surghiunului, multimile il intampinau cu veneratie si durere, dar el, fiind de o constructie fragila, nu si-a mai putut continua drumul; in ziua de 1 septembrie a anului 407, ajuns la Comana (astazi, Bizeri - Turcia), ii roaga pe ostasi, care pana acolo l-au chinuit fara mila, sa-l aseze pe pamantul gol si isi incredinteaza Domnului sufletul neinfrant, iar trupul obosit, unui mormant pe tarmul Marii Negre. Peste treizeci de ani, Teodosie cel Tanar, fiul imparatului Arcadie, va scoate din mormantul de la Comana ramasitele pamantesti ale Sfantului si le va aduce la Constantinopol, unde au ajuns in ziua de 27 ianuarie 438 - zi in care era comemorat inainte de reforma calendarului - si au fost primite in triumf de multimile credinciosilor. Ulterior, au fost aduse la Roma si se pastreaza in Bazilica "Sf. Petru". Sfantul Ioan Crisostom a lasat si o imensa opera scrisa: tratate de ascetica, comentarii ale Sfintei Scripturi, predici si scrisori; lui i se atribuie si liturghia folosita de Bisericile Orientale in zilele de peste an, in afara de timpul Postului Mare. Conciliul Ecumenic din Calcedon, in anul 451, l-a proclamat Invatator al Bisericii, iar papa Pius al X-lea l-a constituit patronul ceresc al predicatorilor crestini. In Omilia asupra cap. 26 din Faptele Apostolilor, se adresa ascultatorilor, spunand: "Cand ne intoarcem in casele noastre, sa intindem doua mese: una cu bucate pentru trup, alta cu bucate din Sfanta Scriptura". Preluare si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti