Sfântul Maximilian---martir
Sarbatoare: 12 martie

În ceata numeroasa a martirilor din Numidia (tinut astazi aflat în Algeria) se afla si fiul unui ofiter însarcinat cu recrutarea ostasilor pentru armata imperiala; se numea Maximilian. Fiind crestin, îi declara tatalui sau ca nu va putea sa lupte pentru împaratul si nici sa poarte medalionul de plumb pe care îl primeau recrutii. A fost condamnat la moarte. Ajuns la locul executiei, a rugat pe tatal sau sa daruiasca uniforma noua ce i-o pregatise soldatului care avea sa execute sentinta de condamnare. Fara parere de rau, regretând doar durerea pe care o producea tatalui sau, dar convins ca numai astfel contribuia la adevarata pacificare a lumii, si-a oferit linistit capul pentru a fi taiat. Era în vârsta de numai douazeci si unu de ani.

* * *

În unele familii romane se obisnuia ca celui mai mare dintre copii sa i se dea supranumele de Maximus, cu întelesul de "cel mai mare". Într-adevar, cuvântul maximus este forma superlativa a adjectivului: magnus = mare; major = mai mare; maximus = cel mai mare. Apoi a devenit prenume curent, aratând dorinta parintilor ca copiii lor sa ajunga printre cei mari. Maximilian exprima ideea ca respectiva persoana face parte dintr-o familie ce se simte în stare sa ajunga pe o treapta sociala mai înalta. Oamenii care au descoperit drumul spre adevarata marire accepta sa fie umiliti, si chiar scurtati cu înaltimea unui cap, întariti si încurajati de speranta maririi nepieritoare a fiilor lui Dumnezeu.

Traducere si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti