Acasa
Despre noi
Intrebari frecvente
Cont Client
Contact

07 Februarie - Sf. Richard

07 Februarie - Sf. Richard

Sfântul Richard
Sarbatoare: 7 februarie

Una dintre localitatile foarte vechi ale Italiei este orasul Lucca, astazi capitala de provincie, la nord-vest de Florenta. Regiune situata în valea râului Serchio, a fost foarte devreme ocupata de asezari umane. Localitatea a cunoscut un important moment istoric în anul 56 înainte de Cristos, când s-au întâlnit aici Cezar, Pompei si Cressus, pentru a-si reînnoi triumviratul, care de fapt abia a mai durat aproape un an. Din amintirile medievale ale orasului ramân drept marturie graitoare catedrala Sf. Martin, biserica Sf. Mihai si bazilica Sf. Fredian. Localnicii sarbatoresc la 18 noiembrie pe Sf. Fredian, un sfânt pustnic originar din Irlanda, apoi Episcop de Lucea; dupa o traditie destul de întemeiata, el a initiat unele lucrari de asanare ce au aparat orasul de ravagiile inundatiilor periodice ale râului Serchio.
Tot din partile nordului, mai precis din Anglia, este si Sfântul Richard, despre care «Martirologiul Roman», la ziua de 7 februarie, scrie: «La Lucca, în Toscana, înmormântarea Sfântului Richard, Regele Angliei, care a fost tatal sfântului Villebald, Episcop de Einchsladt si a Sfintei Valburga, fecioara». Cum se întâmpla nu de putine ori, în câteva rânduri apar si câteva inexactitati ori lipsuri. Mai întâi, acum este sigur ca Richard, despre care vorbim, nu a fost niciodata «regele Angliei», si e posibil ca nici macar sa nu fi purtat numele de Richard. De alta parte este sigur ca persoana la care se refera Martirologiul a fost tatal nu numai al Sfântului Villebald (mai exact Villibald), Episcop de Einchstadt, si a sfintei Valburga, dar si a Sfântului Vunibald, staret de Heidenheim.
Potrivit unei relatari de mai târziu, în anul 720 tânarul Villibald, în vârsta de 20 de ani, Vunibald fratele lui în vârsta de 19 ani, împreuna cu tatal lor, au plecat din Anglia, mai precis din Hampshire, îndreptându-se spre Roma, cu gândul de a venera mormintele Sfintilor Petru si Pavel si apoi de acolo sa se îndrepte spre Tara Sfânta. Singur Villibald a dus planul pâna la capat; Vunibald a ramas la Roma pâna în anul 739, iar tatal lor nici nu a ajuns la Roma, deoarece s-a îmbolnavit, si au ramas cu toti în orasul Lucca; aici, dupa o grea suferinta, tatal a murit si a fost înmormântat în bazilica Sf. Fredian, în anul 722. Istoria celor doi frati, carora li s-au adaugat sora lor Valburga, si un alt frate al carui nume nu este cunoscut, se continua printr-o strânsa si rodnica colaborare cu Sfântul Bonifaciu, apostolul germanilor, sarbatorit în ziua de 5 iunie.
Numele Richard s-a format probabil din doua cuvinte germanice: richi, însemnând domn, senior, si hart aspru, dur, puternic, - împreuna desemneaza pe stapânul sigur de el însusi si necrutator cu cei din jur. Sfintii care au purtat acest nume au înteles ca adevarata superioritate a omului nu sta în a te ridica deasupra altora, ci în a te stapâni pe tine însuti si a face cât mai mult bine celor din jur; fara îndoiala, modelul lor a fost acela care, Dumnezeu fiind, s-a umilit pe sine, luând chip de rob «Caci Fiul Omului nu a venit pe pamânt ca sa fie slujit, ci ca ei sa slujeasca pe altii».
Traducere si adaptare dupa "Vietile Sfintilor" Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucuresti